Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

274multe punturi , ea are însă o ţintă generală: dorinţa de a cunoaşte politica esterioară a guvernului în privinţa tuturorfaptelor importante cari s-au produs de la venirea lui; cu toate acestea adause că d. ministru poate începe cu partea caregăseşte de cuviinţă.D. ministru de esterne tractă mai cu samă puntul al 3-lea din interpelare, relativ la misiunea specială a agenţilortrimişi la Londra şi la Paris pentru negociarea aranjamentelor vamale cu unile din marile puteri europene şi declară că,asupra acestui punt, afacerea fiind terminată poate da esplicaţiunile ce i se cer, dar că, în privinţa celorlalte cestiuni,negocierile fiind încă pendente, nu ar putea vorbi fără a compromite chiar reuşita acelor pertractări . D. ministru adăogăcă numai dacă Senatul va da un vot prin care să-l oblige a tipări şi distribui corespondenţa urmată cu cabinetele străineva consimţi a se supune acestui vot; că în privinţa aceasta a luat avizul Consiliului de Miniştri, dar că atuncirăspunderea gravelor consecuenţe ce ar rezulta din această urmare va privi pe Senat.După aceasta d. Ionescu arată pe larg dificultăţile ce a întâmpinat guvernul ca să încheie convenţiuni comercialecu Anglia, Franţia şi Italia, pe de o parte pentru că timpul era prea scurt, iar pe de altă parte pentru că acele puteriinsistau a se acorda izraeliţilor din ţară drepturi politice; că, neânţelegerea fiind gravă între părţile contractante, iartariful autonom şi general al vămii trebuind să se aplice fără întârziere pentru statele cari nu încheiaseră convenţiuniseparate cu ţara noastră, acele puteri au fost nevoite a consimţi la nişte angajamente provizorii, cu facultatea de a leprelungi când s-ar putea negocia tractate speciale până la terminul stipulat într-ânsele .D. ministru aminti asemenea că, încă din luna lui octomvrie 1875, guvernul a început negocieri cu mai multeputeri mari ale Europei în privinţa tractatelor de comerciu şi că ele erau bine dispuse a imita exemplul Austro-Ungarieişi al Rusiei.În espunerea sa, d. ministru atinse întrucâtva şi celelalte cestiuni şi anume: 1) că, la protestul contra unor articoledin constituţiunea otomană, Poarta a răspuns în mod vag , încât guvernul s-a crezut nesatisfăcut cu acel răspuns; 2) căputerile cele mari n-au convenit încă asupra garanţiei şi neutralităţii teritorului ţării; 3) că Franţia nu se arata dispusă sătracteze direct cu ţara noastră, ci credea că trebuie să caute autorizarea Porţii pentru aceasta.După o dezbatere mai lungă şi după ce d. ministru a declarat că nu poate publica actele relative la aceste cestiunifără a le primejdui reuşita, Senatul a hotărît a amâna discuţia asupra acestor punte şi a controla altădată actelediplomatice.[2 martie 1877][„ATÂTEA NE SPUNE «TIMPUL»..."]Atâtea ne spune „Timpul" 1 .Iar depeşele telegrafice arată că gen. Ignatief nu are deloc intenţia de-a preveni puterile că Rusia ar voi să iasădin concertul european, ci îmblă pentru iscăliturile unui ,,proces verbal internaţional" în care cererile de garanţii deRusia sunt şi mai reduse decât înainte. Acest „proces verbal " se zice că e cu totul nepericulos şi inofensiv . În aceeaşivreme în care ducele Decazes dă o soirée în onoarea lui Ignatief, la Petersburg ambasadorul imperiului germanîntruneşte asemenea la o soirée strălucită cele mai înalte personage : împăratul, marele-duca moştenitor, marele-ducaVladimir, miniştri, c-un cuvânt toată societatea aleasă.Deodată însă cu pornirea în lume a ,,procesului-verbal " rusesc, telegraful semnalează o circulară a lui SavfetPaşa în care se promit reformele cele mai frumoase pentru supuşii Înaltei Porţi, încât un proces verbal european să parălipsit de necesitate faţă cu fericitoarele proiecte ale Turciei.1Vezi infra. p. 710 — 711.[2 martie 1877]TURCIA [„ÎN 9 MARTIE..."]