Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

272din Ruşciuc prin care întâmplarea de pe insula Dinului se caracterizază ca o calcare din partea românilor a teritoriuluiturcesc. Pentru a se vedea câtă bună credinţă dezvoltă autorităţile turceşti, reproducem după ,,Românul", care-n aceastăcestiune e cu deosebire bine informat, următoarele detalii 1 .1Vezi infra, p. 709.[27 februarie 1877][„LUNI ÎN 21 FEV [RUAR ] DELEGAŢII..."]Luni în 21 FEV [RUAR ] delegaţii Muntenegrului au adresat Porţii cererile lor, cari sunt următoarele:1. Cesiunea districtelor Zubci şi Gaţco , precum şi a unor părţi din districtele Colaşin , Lipnic, Piva, şaraţco ,Fecera până la Maitraveţ , Cucci , Vasoievici ; apoi Moracea , Line, Zeta , Gilone , până în lacul Scutari, Zabliac , Spuţ,întăriturile de pe malul drept al Boianei , insulele întărite Vranina şi Lesendria în lacul Scutari, Stoţa , Crevţe şi portulSpizza. 2) Libera navigaţiei pe lacul Scutari şi pe Boiana; îndatorirea autorităţilor turceşti de a mănţinea navigabil pecheltuieli proprie canalul Boianei care dă în lacul Scutari. 3) Repatriarea herţegovinenilor refugiaţi . 4) Stabilirea unuimodus vivendi pe bazele formulate în iulie 1875. Punctul din urmă însă nu este o condiţie absolută şi poate fi dat înlucrarea unei comisii mixte.Mult mai grave sunt ştirile pe cari le aduce „Corespondenţa politică" în buletinul său din Petersburg.Principele Gorciacoff neprimind pân - acuma răspunsurile puterilor la circulara sa din 31 ian. au însărcinat peambasadorul rusesc din Londra, contele Şuvalof, de-a cere de urgenţă de la earl of Derby răspunsul cabinetului englez.Un aviz identic li s-a dat ambasadorilor Rusiei de pe lângă curţile din Viena, Berlin, Paris şi Roma. Totdeodată conteleŞuvalof a fost împuternicit de a declara că guvernul împăratului Alexandru nu cunoaşte decât două soluţiuni aleCestiunii Orientului. Sau că puterile signatare tractatului din Paris, în special Anglia, privesc tractatul de Paris caexistând încă în toate punctele sale, deşi Poarta au respins hotărârile conferenţei hazate pe acel tratat; sau cabinetul dinSf. Petersburg va privi acel tratat ca neexistând .În cazul Întâi Rusia pretinde ca puterile signatare tratatului să ceară împreună de la Poartă. primirea deplină şiîn forma lor originară a tuturor hotărârilor luate în conferenţa preliminară , aceasta pe orice cale vor găsi de cuviinţă.Dacă puterile mari se pot decide de a primi acest punct de vedere, atunci Rusia nu mai are nici cauză, nici nevoie de-aieşi din concertul european. Atunci ea are posibilitatea deplină de a evita orice complicaţie războinică.Dacă însă puterile s-ar hotărâ să păzească neactivitatea de pân - acuma , atunci cabinetul din St. Petersburg vaprivi în această hotărâre : 1) Renunţarea , respective negarea îndatoririlor impuse Turciei prin acel tratat, 2) pierdereatuturor drepturilor ce rezultăpentru Poartă din acel tratat. Prin urmare Rusia va privi tratatul, în toate punctele ce o ating pe ea, ca nul şi fărăvaloare şi-şi va păstra deplina libertate de acţiune.Urmările acestor concluzii ale Rusiei pentru România sunt bătătoare la ochi. După cât ştim numai ,,Timpul" dinBucureşti au atras atenţia publicului român asupra greutăţii frazei din urmă, căci între stipulaţiile ce-o privesc pe Rusiaeste şi cesiunea Basarabiei române, între cele care privesc aşa numitul „corp turcesc" sunt cuprinse garanţiile deautonomie şi suveranitate ale României.Aşadar şanţurile de pe Siret capătă acuma o deosebită însămnătate.[27 februarie 1877]DE LA ŞCOALA TEHNICĂÎn unul din numerii acestei foi spusesem că se 'ntâmplase oarecari neorânduieli la şcoala tehnică, a cărora