Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

260june român asupra căruia să fi avut o cât de mică influenţa cele zise vineri în jurnalul Timpul. Din contra, veţi aveapoate strinsori cordiali din animă, pentru că nu politia străină regulează societatea română.Asemenea câteva scăpări sau greşele ale unui jurnal care voieşte să acrediteze că s-a născut matur , că esteconservator şi prin urmare tolerent , dacă nu mai mult, pentru toţi cari manifestă spirit conservator, adică contrarevoluţiunilor — ceea ce netăgăduit au manifestat în data aceasta ungurii; când un jurnal ca Timpul, cum a vrut să serecomande Timpul, face asemeni lucruri el se degradă din zi în zi şi dă pretexte altora să facă patriotism din nou şi sădeschisă alte jurnale pentru acelaşi număr de cetitori, pentru oameni de aceleaşi credinţi , dară cari zic că le-ar plăcea unlimbagiu mai demn, o purtare mai convenabile şi o limbă mai curată.N-ar crede cineva ochilor săi proprii că aceste şiruri sunt scrise în România.Dar faţă cu această înfruntare , făcută lumei întregi, noi ne vom abţine cu toate acestea de la orice esclamaţii şivom relata numai fapte.Studenţii germani din Viena, desigur inamici vii ai panslavismului, le-au trimis softalelor un ,,pereat !".Studenţii din Berlin, asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic ,,pereat !".În fine chiar senatul universităţii din Pesta au hotărît să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităţilor unornevrâsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre leaufăcut pentru o cauză până acuma încă sfântă . Departe de noi de a fi panslavişti . Dar un stat de cămătari , risipitori şihetere, cum durase de-o mulţime de ani în Constantinopole, hrănindu-se din esploatarea neomenoasă a populaţiiloragricole şi a breslelor orăşeneşti, era ceva neauzit pe continentul european, mai ales în veacul nostru.Şi contra acestui sistem s-a ridicat Serbia, având în parte-i sfinţenia muncei şi a culturei, o administraţieregulată şi îngrijitoare, o justiţie solidă, finanţe neâncurcate , o stare economică a populaţiilor modestă, dar înfloritoare .Şi toate aceste bunuri ale ei, morale şi materiale, le-a pus în cumpănă în faţa unui stat condus de femeile din harem şi decămătari din Bizanţ.Nu e până astăzi popor care ţine câtuşi de puţin la demnitatea sa care, contrar poate din raţiuni politice mişcăriislave, să nu fi manifestat totuşi simpatii „involuntare " pentru Serbia, sau să fi păstrat cel puţin tăcerea. Cele maivehemente organe ,,germane" au atacat pe ruşi şi panslavismul , dar n-au apărat pe turci. Distinguendum est.Numai două neamuri s-au asociat în lauda turcilor, maghiari[i] şi evreii din Austria. Astăzi li se mai asociază şiredactorul „Trompetei ".Să li fie de bine.Ca guvernul austro-ungar să ţie diplomaticeşte cu turcii e de esplicat prin raţiunile sale de stat care trebue sădomnească ori şi unde, pentru a face cu putinţă existenţa. Pentru ca să exişti, sacrifici ceea ce iubeşti, necum ceea ce-ţieste indiferent — un punct de vedere foarte egoist, dar întemeiat pe instinctele curat animalice ale naturei omeneşti. Darcând tinerimea unui popor care nu are, nici poate avea asemenea raţiuni de stat îşi manifestează într-un mod atât debrutal şi în dispreţul lumii simpatii atât de barbare, atunci cu drept cuvânt ne 'ntrebăm ce popor este acela care i-a datnaştere? Ce fiare vor deveni aceşti bipezi vertebraţi când vor mai avea şi raţiuni reci pentru acţiunile lor?Mai adaogă la toate aceste consideraţii şi modul cum ne tratează ungurii prin ziarele lor şi cum regularisesc peconnaţionalii noştri de peste Carpaţi şi tabloul e complect.Toleranţi suntem şi creştini, dar, oricât de creştini, toate acestea trebuie să aibă o margine — şi marginea esteescortarea poliţienească a softalelor până la graniţă, pentru a evita scandalele între publicul român şi ,,nobilii oaspeţi" ai,,Trompetei".[21 ianuarie 1877]PRO DOMOCa răspuns la persiflarea poeziilor unui domn Anghel din Botoşani, care, în complicitate cu alţii, a fost comis uncalendar cu versuri şi novele imposibile, un domn R. găseşte ocazie de a discuta persoana redactorului părţii neoficialea acestei foi. Aceasta n-ar fi nimic. suntem deprinşi de a vedea amestecându-se în discuţii unde nu este vorba nici decasa, nici de familia cuiva elemente cu totul personale, cari trec adesea în domeniul imaginaţiunei pure. Dar ceea ce se