Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

258În privinţa „crizei" Românul se esprimă într-un mod tot atât de evaziv şi incert ca şi în trecut.Pe când domnea cea mai deplină armonie între miniştri, văzurăm pe d. Nicolaie Ionescu trecând , liniştit şi petăcute, de pe banca ministerială pe cea de deputat.Toţi căutară să cunoască cauza şi nimeni nu află nimic.Pe când toţi se ocupau de acest fapt, în loc să dobândim lămurire, se răspândeşte ştirea că şi d. Vernescu ş-ar fidat sau ş-ar fi dând demisiunea.În şedinţa din 17 l.c. a Camerei, miniştrii vin pe banca lor, afară de d. Ionescu, care urmează de a sta pe banca dedeputat.D. Furculescu , mai nerăbdător , interpelează pe preşedintele consiliului de miniştri. El răspunde că atunci cândse va produce criza, o va face cunoscut Camerei, dar că până atunci o roagă să urmeze cu dezbaterea budgetelor .Cine nu va fi mulţumit de aceste lămuriri, vina lui să fie ; cât despre noi, nevoind să fim vinovaţi, ne declarăm căsuntem foarte mulţămiţi, fiindcă nimic nu înţeleserăm .Tot ce puturăm afla este că în 17 ianuarie sara d-nii miniştrii, împreună cu d. Ionescu s-au întrunit în consiliu.Aceasta ne asigură cel puţin că şi dacă va fi sau va fi fost vro înânţelegere între dânşii , ea nu este de natură de a slăbiîntru nimic legămintele lor politice.Atâta spune ,,Românul".Se va fi fierbând piatră scumpă în Bucureşti.„Courrier de Roumanie" în numărul său de alaltăieri aduce mai multă lumină în această privire. El spunecă în ajunul procesului foştilor miniştri ar fi de dorit ca în capul departamentului justiţiei să fie d. Vernescu , acărui nepărtinire e recunoscută de toate partidele. Nu că ar pune în vreo îndoială nepărtinirea d-lui E. Stătescu, dar d-sae şef de partid şi inamicii guvernului cred a-l putea acuza de părtinire. Prin urmare d. Vernescu ar fi omul situaţiei şilocul său este la justiţie, zice ,,Courrier de Roumanie".În dealtfel — continuă ziarul — d. Ionescu nu s-a retras decât pentru a grăbi soluţiunea, căci d-sa nu doreştedecât ceea ce vrea toată lumea, adecă ca d. Vernescu să primească portofoliul justiţiei.Cu mult mai clară nu este nici versiunea aceasta, dar ceea ce pare lămurit e că d. Vernescu va trebui să se retragăde la interne.[21 ianuarie 1877][„«CORESPONDENŢA POLITICĂ» SPUNE..."]Corespondenţa politică spune într-un comunicat că principele Milan au răspuns la telegrama lui Midhat Paşa căîn principiu e gata de-a începe tratările de pace între Serbia şi Poartă. Totodată principele a cerut a i se comunica bazeleasupra cărora se vor deschide şi trata condiţiile păcii. Sârbii se măgulesc că bazele vor fi aceleaşi pe carile-a propus conferenţa. Afară de aceea mai e perspectiva că aceste tratări se vor face în Viena între Aleco Paşa(Vogoridi) şi întregul agentul sîrbesc din Viena, Zukici , din care cauză s-au şi început convorbiri preliminare întreambasada turcească şi numitul agent din Viena.Un corespondent din Berlin al lui Pesther Lloyd spune: că Anglia cu tot dinadinsul i-au dat a înţelege Porţii casă nu caute cumva la închierea păcii să se folosască de slăbiciunea aparentă a Serbiei. Tractatul de Paris le dă puterilordreptul de [a] interveni la regularea raporturilor dintre sultan şi vasalii săi, şi de acest drept vor uza puterile în orice caz.Anglia, urmează corespondentul, adoptă punctul de vedere rusesc în cestiunea sârbească , pentru a întări partidul păciiîn Petersburg şi pentru a-i da un argument că şi fără război se pot căpăta toate cele dorite, cu consimţământul Europei.[21 ianuarie 1877]