Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

256[„DIN CONSTANTINOPOL SE DEPEŞAZĂ..."]Din Constantinopol se depeşază că ministrul de război au espus prin raport Sultanului că înarmarea oştireiImperiului otoman e mîntuită. După raport, oştirea cuprinde acuma următoarele corpuri de tăria mai jos însemnată: 1)armia dunăreană 200.000 oameni sub comanda lui Abdul-Kerim Paşa; 2) corpul sîrbo-bosniac, 100.000 oameni subcomanda lui Ali Saib Paşa; 3) corpul din Herţegovina şi Muntenegru 50.000 oamenisub comanda lui Derviş Paşa; 4) la frontierile Greciei 25.000 oameni sub comanda lui Ahmed şocri Paşa; 5) corpul dinErzerum 120.000 oameni sub Samih Paşa; 6) în împrejurimile Bitamului * 40.000 oameni sub comanda lui Husem-Tahir Paşa şi în fine 7) în Bagdat (Misopotamia ) 65.000 oameni sub Hussein-Pevzi Paşa. Rezerviştii, în număr de300.000, şi voluntarii nu sunt cuprinşi între aceştia — cu totului tot ar face prin urmare 710.000. Poarta pregăteşte ocirculară cătră puteri, prin care se va esplica hotărârea luată faţă cu deciziunile conferinţei, apoi ea mai mare intenţiuneade a cere de la franţuji ofiţeri pentru organizarea jandarmeriei , iară de la engleji câteva capacităţi financiare pentrureorganizarea finanţelor.[16 ianuarie 1877]SCANDALLa o reprezentaţie din teatru[l] cel mare dată de D. Millo s-a întâmplat un SCANDAL , care n-a avut însă altăconsecinţă decât acea de-a irita puţin publicul.Comitetul teatral, după publicarea afişului spectacolului , interzisese reprezentarea canţonetei comice a d-luiMillo Haine vechi, zdrenţe politice.Se stinsese luminele din teatru pe când sala era plină de spectatori cari cereau executarea programei, se coborâsecortina, orchestra fusese asemenea depărtată şi, după strigăte de o oră, după o erupţiune pe scena întunecoasă a uneipărţi din public, totul a putut să fie stâmpărat de cătră aplaudatul artist care, în faţa cortinei coborâte , fără orchestră şiîntre două lumânări aduse din cabina sa, şi-a jucat canţoneta, dând astfel satisfacerea pe care o cerea publicul.Acest incident a fost până şi obiectul unei interpelări în Cameră, însoţită de o polemică îndestul de aprinsă şi deomoţiune motivată de trecere la ordinea zilei.[16 ianuarie 1877]TURCIA [„LEGÂNDU-SE DE PROPUNERILE..."]Legându-se propunerile de odinioară ale Austro-Ungariei, care se oferise de a mijloci între beligeranţii de pesteDunăre, Aleko Paşa (Vogoridi) ambasadorul Porţii în Viena s-au încercat pe lângă contele Andrassy de a-l facemijlocitor între Turcia pe deoparte, Serbia şi Muntenegro pe de alta.Bag-seama pentru a mănţinea aparenţa de solidaritate a puterilor în conferinţă contele au refuzat pur şi simplu,încât un ziar oficios are permisiunea de a zice ,,că toate linguşirile orientale ale lui Aleko Paşa s-au fărâmat de pieptulcontelui Andrassy".Pe de altă parte ,,Neue freie Presse" publică textul unei telegrame prin care Midhad Paşa, adresându-se directcătre înălţimile din Belgrad şi Cetinie, le sfătuieşte de a pricepe că e în interesul amândoror părţilor de a înceta c-unrăzboi zadarnic. Dacă