Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

255ştiinţifice.cât despre prelecţiuni suntem siguri că mai multe din ele n-au conţinut, n-au putut să conţină decât vorbe,nicidecum cunoştinţe pozitive, răsărite din studiul amănunţit al materiei respective. Aşa de ex. cea dintâi , „Civilizaţiaeste contrară corupţiei", conţine un neadevăr, Las' că pân - acuma nimeni, nici Buckle chiar, n-a putut defini ce estecivilizaţia, atât de varie este ea în formele ei, dar presupunând că ea este definibilă , că s-ar găsi o formulă generală caresă cuprindă civilizaţia greacă alături cu cea chineză şi bizantină, teza rămâne neadevărată, căci civilizaţia e intelectuală,fără cuprins moral, de aceea ea poate fi coruptă. Astfel cea bizantină, cea mai însemnată în vremea ei, a fost coruptăatât în formele vieţii dinlăuntru ale statului, cât şi în arte şi ştiinţe; asemenea, barbaria goţilor e mult mai preferabilă înîntregul ei decât civilizaţia Romei decăzute.Tot astfel de generală, prin urmare lipsită de cuprins, este teza : „Salvarea omenirii prin instrucţiune". Dovedireacontrariului acestei teze o avem în câteva zeci de milioane de indivizi în China, cea mai instruită ţară de pe pământ ,dacă-i vorba de cât ştiu; cestiunea principală este cum ştiu şi la acest ,,cum" încetează rolul instrucţiei şi începe acela aleducaţiei . Şi aproape toate celelalte prelegeri sufăr de greşala generalităţii , aproape din toate nu se văd studii cu totulspeciale, cari să dovedească o îndeletnicire amănunţită cu materia.Filologii clubului ar putea să se ocupe, d. ex., cu strângerea locuţiunilor şi proverbelor , cu cestiunile fonologiceale limbei române, cu stabilirea nomenclaturei ştiinţifice, cu adunarea numirilor de plante, insecte şi metale ş.a. E dreptcă aceste sunt cestiuni cari cer muncă, dar n-ar suferi de sterilitatea tezelor cu totul generale. Am pune deex. întrebarea cum de se preface în limba română grupul sc în şt? Ce înrîurire are i consonans (jot) asupra vocalelor şiconsoanelor cu cari se-ntîlneşte? Cum se poate esplica prefacera lui d în j (putred, putrejune; veşted, vestejit). Iatăcîteva numai din sutele de cestiuni de detalii cari merită atenţia unui filolog tînăr.Venim la jurişti. N-ar fi oare bine ca să cerceteze cestiuni istorice ale dreptului român? Ce este embaticul? Ceinstituţia răzăşilor? Cari sînt foloasele şi cari defectele instituţiei breslaşilor? Cum erau organizate breslele, ce puterijudecătoreşti aveau? Apoi vine terenul larg al dreptului canonic, rămas cu totul în desuetudine astăzi. Cari sîntprincipiile de drept ale ,,obiceiului pămîntului" întru cît îl întîlnim în cronice şi documente? Ce înţeleg documentele subdenumirea de ,,drept românesc"?Cît despre ştiinţele naturale, aicea terenul e nemărginit. Las-că aproape toată nomenclatura de pîn-acuma estecoruptă, dar chiar metoadele pedagogice cu totul neintuitive în cari sînt scrise cele mai multe cărţi de ştiinţă-naturală armerita serioasa luare aminte a actualilor studenţi şi viitorilor profesori la institutele secundare.Laudabilă este intenţia de a introduce exerciţiile (nu studiul) de scrimă şi gimnastică, dar n-ar trebui să lipseascănici muzica vocală.O petitio principii ni se pare pasagiul: ,,Să ne ferim de indiferenţă ca de răul cel mai mare, mai ales închestiunile de instrucţiune şi naţionalitate, fiindcă nimic nu ucide un popor decît indiferenţa pentru instituţiunile sale".Interesul cel mai viu pentru instrucţie şi naţionalitate nu include de loc interesul pentru instituţii, care acest din urmă nueste treaba tinerimei. Acestea vor găsi totdeauna apărători şi duşmani în grupurile politice, mai ales cînd nu vorcorespunde c-un corelat ecuivalent de muncă şi cultură, ci vor fi numai forme superficiale pentru succesiunea în cadrelebudgetului a diferitelor nuanţe poreclite politice ...[14 ianuarie 1877][,,ÎN FAŢA INJURIELOR..."]În faţa injurielor inserate în presa engleză de cătră d. Lowy, secretarul asociaţiunei anglo-izrailite, d. Şt.Şendrea, agentul României la Paris, a adresat ziarelor Morning Post şi Times cîte o scrisoare în care a dezminţit acelecalomnii ş-a prevenit pe public în contra zgomotelor rău intenţionate al căror obiect era ţara noastră. Reproducemscrisoarea trămisă la Times.[16 ianuarie 1877]