Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

253[„PROTOCOLUL FINAL AL CONFERENŢEI..."]Protocolul final al conferenţei s-au încheiat şi s-au iscălit, membrii ei au plecat fiecare încotro îl chema casa,Întâi Salisbury, după el Ignatief ş.a.m.d. Întrebarea este cum trebuie privit acest fiasco al conferinţei, această solidaritateaparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esenţă?O parte a opiniei publice susţine că succesul este al Rusiei. Acuzată de Europa întreagă că voieşte cuceriri şi căinteresul pentru creştini e în realitate de un estrem platonism şi o mască numai pentru a ascunde intenţiile ei adevărate,Rusia au voit să dovedească Europei că rasa mohometană promite tot şi nu dă nimic, că le va lua ochii puterilor cureforme pe hârtie , iar când i s-ar cere garanţii pentru punerea lor în lucrare ea va refuza pân - în sfârşit . Rusia auînceput dovada, cauza slavilor de sud a devenit o cauză europeană, îndărătnicia turcilor notorie , încât ruşii, declarândrăzboi, îşi vor putea spăla mânile ca Pilat din Pont , căci au dovedit că turcul e de vină, că el trebuie esterminat . N-avem nevoie a adăogi că Salisbury era pe cale de a semna un ultimatum egal cu acela al Rusiei cătră Poartă şi că-nmomentul din urmă earl of Beaconsfield a găsit de cuviinţă , cu sau fără cererea marchizului, de a-i da instrucţiicontrarie şi de a mântui libertatea de acţiune a Angliei.Dar această din urmă împrejurare formază sămânţa celeilalte opinii, atât de răspîndite , că toată conferinţa n-auavut de scop decât de a câştiga vreme, de-a amâna furia momentană a poporului rusesc, de a-l face să simtă în vreme depace încă anevoinţile războiului, sperând că, deodată cu agitaţiunea primitivă se va stinge încet - încet şi iubirea pestemăsură pentru fraţii din sud. Aşadar Europa şi-au întins binişor cinstita faţă ca să primească o palmă de la turc, ştiind căîn fond n-o primeşte ea, ci fiul ei cel c-un picior în Asia şi cu celălalt în Europa. De aceea nimeni nu poate zice Rusieică trebuie să-i fie ruşine, căci fiecăruia-i poate răspunde: Taci să tac. Astfel dar pacea ar fi salvată , cam prostuţă nu-ivorbă şi foarte gingaşă la sănătate, dar în sfârşit — e pacea. Poate să şi fie pentru moment.Dar un om ceva mai atent la cîte se petrec va observa că niciodată vorbele nu împiedecă mersul istoric a unorputeri, preparate sute de ani pentru direcţia cutare ori cutare.Fie zece conferenţe după olaltă, ele nu vor schimba proporţiile etnologice din Turcia. Slavii vor rămânea înnumărul în care sunt , ba vor creşte, turcii vor descreşte şi va rămânea anomalia vie a predominărei a două milioane deotomani asupra celorlalţi creştini. Neapărat că înlăuntrul statului lor vor căuta, vor găsi chiar aliaţi, dar aliaţi de interesezilnice; vor găsi o clasă care nici într-o ţară nu poartă greutăţile ca să zicem fizice ale statului, vor găsi aliaţi pestârpitura de cămătar grec, pe evreu, pe străinii din oriceţară cari au interes ca o stare coruptă de lucruri să dureze ; dar toţi aceşti aliaţi îl vor renega şi părăsi în „dies irae ".Tot astfel scamatoriile diplomatice interne nu mântuie pân-în sfârşit nici pe elementele evreo-german şi finotartaricdin Austro-Ungaria. Ele întârzie , nu înlăturează creşterea puterilor vii într-o direcţie bine hotărâtă de propria lornatură, direcţie opusă ideei de stat a Austro-Ungariei. Dacă într-o ţară sunt de nevoie regimente pentru a scoate dintr-unoraş pe jumătate german pe un general slav de o însemnătate foarte îndoielnică, atunci e o dovadă că tăcereaelementelor pozitive dintr-un stat nu însemnează moartea lor.Slavofobia Europei întregi e o dovadă că în mijlocul şi în sudul ei slavii formează mase compacte şi conştie desine şi contra acestora se aliază tot ce nu e slav. Fie o ginte cât de mărginită la minte, cum sunt maghiarii, fie cât detimidă, cum sunt evreii, fie cât de înapoiată , ca turcii, ci sunt bineveniţi în taină diplomaţiei europene, care cu mănuşaei cea fină mângâie faţa ,,bunului rus", dar în taină se teme, de tremură, de el.Departe de noi de a crede în spontaneitatea comediei de la Bosfor. Toată constituţia turcească nu-i decât pactulde alianţă aşezat de turci între ei şi tot ce nu e slav în Turcia. Se inaugurează acolo un soi de constituţionalismaustriecesc, în care turcul va juca rolul beamterilor austrieceşti, grecul rolul evreului austriecesc iar popoarele debaştină ale Peninsulei Balcanice sunt chemate a alimenta pseudoparlamentarismul turco evreiesc până ce vor ajunge înstare de a-şi scutura cojocul în foc de toţi paraziţii .Aceasta-i fila întâia a mişcării slavilor de sud. Foliantul însuşi va cuprinde nu numai Peninsula Balcanică, daraproape întreg centrul Europei.Am vorbi şi despre poziţia românilor în acest învălmăşag , căci ni se pare că bizantinismul nostru diplomaticeste bun în felul lui, precum e totdeauna bine când un om onest se bălăbăneşte cu cuvinte într-o societate de ...onorabili, scăpându-şi pielea intactă, dar va veni vremea — şi poate nu e tocmai departe — în care vom trebui să luămparte, vom trebui să ni arătăm văpseaua . Vom spune însă drept că hotărârea noastră nu atârnă de la noi, ci de la unvecin al nostru pe care l-am privit totdeauna cu mare pază. Acest vecin este Austro-Ungaria. Da i - se - va un loc lasoare însemnatei fracţiuni a poporului nostru de peste munte, încât sfărâmaţi chiar de mişcarea puterii răsăritene să