Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

252Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc !...Ca ea, şi eu zdrobit, scapai ... mai fără viaţă ! ...……………………………………………………………………………………………………Şi iată-mă separat de tot ce am iubit!Voinţa ta, o, Doamne! să fie împlinită!Gura-mi să resignă , şi fiere amărită ,Voi şti, de-a trebui, a bea păn la finit!Dar bardul nostru, care însamnă cu atâta conştiinţă până şi luna (necum anul) în care au luat naşterenemuritoarele sale produceri , este totodată şi prozaist. „George şi Maria" se intitulează gingaşa scriere novelistică pecare a comis-o tot d. Angel. Iată câteva modele pentru viitoarea stilistică română:În primăvara anului 187..., un june ce după fizionomie se părea abia de 22 până la 24 ani, îmbrăcat simplu darcu eleganţă , trecea pe stradă cu un pas cam grăbit, pe faţa-i pală se citea veselia, dar observând bine puteai devina dincând în când cîte o umbră de melancolie ce-l prindea de minune, adăogind o barbă de un negru ebenin...George, luând lecţiuni de flaut de la părintele Mariei timp de vro trei ani, avu ocaziunea a vedea în fiecare zi peMaria în ora fixată pentru lecţiunile sale. De aici se născu un ataşament reciproc, încât în cele din urmă ceru mânaMariei de la părintele său, care nu i-o refuză; Rămâind ca hymenul să-i unească după întoarcerea lui George dinstrăinătate, unde se ducea să se perfecţioneze în muzică (căci la noi în ţară nimic nu-i perfect, dacă nu-i străin!), undetrebuia să stea doi ani, şi la reîntoarcere părintele promisesei seale-i mai ceda şi funcciunea de profesor de muzică...În astă-seară junii George şi Maria erau singuri... A doua zi era ziua destinată pentru plecarea lui, ei trebuiau săse separe ş-a nu se vedea doi ani; lung timp pentru două inimi ce se iubesc. Ambii picară într-o tăcere şi melancolie,preludiul oricărei depărţiri . George ridicând frontea-i şi clătind din cap ca pentru a fugi gândurile ce-i turmentau crierii, privi pe Maria cu ochii jucând înlacremi , zise: etc.Solemnă şi misterioasă este ora serei, ea te tentează contra voinţei, la reverii; ni se pare a vedea în noriiroşietici ce se ridic la horizonte , reviând vii şi animate toate suvenirele , toate zilele, unele ridente şi coronate cu roze,altele pale şi acoperite de un văl tenebros ; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropiede suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului...Trei ani în urmă, George şi Maria aveau o încântătoare copiliţă, fructul iubit al unei uniri pe care părinteleMariei a binecuvântat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, şi venitul fucciunei seale da ambilorconsoţi o fertilitate sufficientă ...Sosi ziua naşterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, şi când soareleşilua adio, trimiţând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie şi cântă din flaut ariapreferată de scumpa lui Marie.A doua zi-l găsi întins ţeapăn pe parchet . când [î ]şi reluă sensurile , deveni iar nebun; îl mai conduse iarăşi învoiaj timp de un an. reviând , crierii săi începu a se restabili ; dar era trist şi monoton!Oare un voiaj timp de un an i-ar fi folosit tânărului bard?[12 ianuarie 1877]CHESTIUNEA EVREILOR [„UN CORESPONDENT..."]Un corespondent din Vaslui al „Telegrafului face o dare de samă despre aşa-numitele persecuţiuni ale evreilorpe care o reproducem în parte[a] ei materială, eliminând însă toate apreciaţiile cîte privesc gruparea politică în ţară. 1__________________1Vezi infra. p. 692.[14 ianuarie 1877]