Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica
252Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc !...Ca ea, şi eu zdrobit, scapai ... mai fără viaţă ! ...……………………………………………………………………………………………………Şi iată-mă separat de tot ce am iubit!Voinţa ta, o, Doamne! să fie împlinită!Gura-mi să resignă , şi fiere amărită ,Voi şti, de-a trebui, a bea păn la finit!Dar bardul nostru, care însamnă cu atâta conştiinţă până şi luna (necum anul) în care au luat naşterenemuritoarele sale produceri , este totodată şi prozaist. „George şi Maria" se intitulează gingaşa scriere novelistică pecare a comis-o tot d. Angel. Iată câteva modele pentru viitoarea stilistică română:În primăvara anului 187..., un june ce după fizionomie se părea abia de 22 până la 24 ani, îmbrăcat simplu darcu eleganţă , trecea pe stradă cu un pas cam grăbit, pe faţa-i pală se citea veselia, dar observând bine puteai devina dincând în când cîte o umbră de melancolie ce-l prindea de minune, adăogind o barbă de un negru ebenin...George, luând lecţiuni de flaut de la părintele Mariei timp de vro trei ani, avu ocaziunea a vedea în fiecare zi peMaria în ora fixată pentru lecţiunile sale. De aici se născu un ataşament reciproc, încât în cele din urmă ceru mânaMariei de la părintele său, care nu i-o refuză; Rămâind ca hymenul să-i unească după întoarcerea lui George dinstrăinătate, unde se ducea să se perfecţioneze în muzică (căci la noi în ţară nimic nu-i perfect, dacă nu-i străin!), undetrebuia să stea doi ani, şi la reîntoarcere părintele promisesei seale-i mai ceda şi funcciunea de profesor de muzică...În astă-seară junii George şi Maria erau singuri... A doua zi era ziua destinată pentru plecarea lui, ei trebuiau săse separe ş-a nu se vedea doi ani; lung timp pentru două inimi ce se iubesc. Ambii picară într-o tăcere şi melancolie,preludiul oricărei depărţiri . George ridicând frontea-i şi clătind din cap ca pentru a fugi gândurile ce-i turmentau crierii, privi pe Maria cu ochii jucând înlacremi , zise: etc.Solemnă şi misterioasă este ora serei, ea te tentează contra voinţei, la reverii; ni se pare a vedea în noriiroşietici ce se ridic la horizonte , reviând vii şi animate toate suvenirele , toate zilele, unele ridente şi coronate cu roze,altele pale şi acoperite de un văl tenebros ; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropiede suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului...Trei ani în urmă, George şi Maria aveau o încântătoare copiliţă, fructul iubit al unei uniri pe care părinteleMariei a binecuvântat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, şi venitul fucciunei seale da ambilorconsoţi o fertilitate sufficientă ...Sosi ziua naşterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, şi când soareleşilua adio, trimiţând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie şi cântă din flaut ariapreferată de scumpa lui Marie.A doua zi-l găsi întins ţeapăn pe parchet . când [î ]şi reluă sensurile , deveni iar nebun; îl mai conduse iarăşi învoiaj timp de un an. reviând , crierii săi începu a se restabili ; dar era trist şi monoton!Oare un voiaj timp de un an i-ar fi folosit tânărului bard?[12 ianuarie 1877]CHESTIUNEA EVREILOR [„UN CORESPONDENT..."]Un corespondent din Vaslui al „Telegrafului face o dare de samă despre aşa-numitele persecuţiuni ale evreilorpe care o reproducem în parte[a] ei materială, eliminând însă toate apreciaţiile cîte privesc gruparea politică în ţară. 1__________________1Vezi infra. p. 692.[14 ianuarie 1877]
253[„PROTOCOLUL FINAL AL CONFERENŢEI..."]Protocolul final al conferenţei s-au încheiat şi s-au iscălit, membrii ei au plecat fiecare încotro îl chema casa,Întâi Salisbury, după el Ignatief ş.a.m.d. Întrebarea este cum trebuie privit acest fiasco al conferinţei, această solidaritateaparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esenţă?O parte a opiniei publice susţine că succesul este al Rusiei. Acuzată de Europa întreagă că voieşte cuceriri şi căinteresul pentru creştini e în realitate de un estrem platonism şi o mască numai pentru a ascunde intenţiile ei adevărate,Rusia au voit să dovedească Europei că rasa mohometană promite tot şi nu dă nimic, că le va lua ochii puterilor cureforme pe hârtie , iar când i s-ar cere garanţii pentru punerea lor în lucrare ea va refuza pân - în sfârşit . Rusia auînceput dovada, cauza slavilor de sud a devenit o cauză europeană, îndărătnicia turcilor notorie , încât ruşii, declarândrăzboi, îşi vor putea spăla mânile ca Pilat din Pont , căci au dovedit că turcul e de vină, că el trebuie esterminat . N-avem nevoie a adăogi că Salisbury era pe cale de a semna un ultimatum egal cu acela al Rusiei cătră Poartă şi că-nmomentul din urmă earl of Beaconsfield a găsit de cuviinţă , cu sau fără cererea marchizului, de a-i da instrucţiicontrarie şi de a mântui libertatea de acţiune a Angliei.Dar această din urmă împrejurare formază sămânţa celeilalte opinii, atât de răspîndite , că toată conferinţa n-auavut de scop decât de a câştiga vreme, de-a amâna furia momentană a poporului rusesc, de a-l face să simtă în vreme depace încă anevoinţile războiului, sperând că, deodată cu agitaţiunea primitivă se va stinge încet - încet şi iubirea pestemăsură pentru fraţii din sud. Aşadar Europa şi-au întins binişor cinstita faţă ca să primească o palmă de la turc, ştiind căîn fond n-o primeşte ea, ci fiul ei cel c-un picior în Asia şi cu celălalt în Europa. De aceea nimeni nu poate zice Rusieică trebuie să-i fie ruşine, căci fiecăruia-i poate răspunde: Taci să tac. Astfel dar pacea ar fi salvată , cam prostuţă nu-ivorbă şi foarte gingaşă la sănătate, dar în sfârşit — e pacea. Poate să şi fie pentru moment.Dar un om ceva mai atent la cîte se petrec va observa că niciodată vorbele nu împiedecă mersul istoric a unorputeri, preparate sute de ani pentru direcţia cutare ori cutare.Fie zece conferenţe după olaltă, ele nu vor schimba proporţiile etnologice din Turcia. Slavii vor rămânea înnumărul în care sunt , ba vor creşte, turcii vor descreşte şi va rămânea anomalia vie a predominărei a două milioane deotomani asupra celorlalţi creştini. Neapărat că înlăuntrul statului lor vor căuta, vor găsi chiar aliaţi, dar aliaţi de interesezilnice; vor găsi o clasă care nici într-o ţară nu poartă greutăţile ca să zicem fizice ale statului, vor găsi aliaţi pestârpitura de cămătar grec, pe evreu, pe străinii din oriceţară cari au interes ca o stare coruptă de lucruri să dureze ; dar toţi aceşti aliaţi îl vor renega şi părăsi în „dies irae ".Tot astfel scamatoriile diplomatice interne nu mântuie pân-în sfârşit nici pe elementele evreo-german şi finotartaricdin Austro-Ungaria. Ele întârzie , nu înlăturează creşterea puterilor vii într-o direcţie bine hotărâtă de propria lornatură, direcţie opusă ideei de stat a Austro-Ungariei. Dacă într-o ţară sunt de nevoie regimente pentru a scoate dintr-unoraş pe jumătate german pe un general slav de o însemnătate foarte îndoielnică, atunci e o dovadă că tăcereaelementelor pozitive dintr-un stat nu însemnează moartea lor.Slavofobia Europei întregi e o dovadă că în mijlocul şi în sudul ei slavii formează mase compacte şi conştie desine şi contra acestora se aliază tot ce nu e slav. Fie o ginte cât de mărginită la minte, cum sunt maghiarii, fie cât detimidă, cum sunt evreii, fie cât de înapoiată , ca turcii, ci sunt bineveniţi în taină diplomaţiei europene, care cu mănuşaei cea fină mângâie faţa ,,bunului rus", dar în taină se teme, de tremură, de el.Departe de noi de a crede în spontaneitatea comediei de la Bosfor. Toată constituţia turcească nu-i decât pactulde alianţă aşezat de turci între ei şi tot ce nu e slav în Turcia. Se inaugurează acolo un soi de constituţionalismaustriecesc, în care turcul va juca rolul beamterilor austrieceşti, grecul rolul evreului austriecesc iar popoarele debaştină ale Peninsulei Balcanice sunt chemate a alimenta pseudoparlamentarismul turco evreiesc până ce vor ajunge înstare de a-şi scutura cojocul în foc de toţi paraziţii .Aceasta-i fila întâia a mişcării slavilor de sud. Foliantul însuşi va cuprinde nu numai Peninsula Balcanică, daraproape întreg centrul Europei.Am vorbi şi despre poziţia românilor în acest învălmăşag , căci ni se pare că bizantinismul nostru diplomaticeste bun în felul lui, precum e totdeauna bine când un om onest se bălăbăneşte cu cuvinte într-o societate de ...onorabili, scăpându-şi pielea intactă, dar va veni vremea — şi poate nu e tocmai departe — în care vom trebui să luămparte, vom trebui să ni arătăm văpseaua . Vom spune însă drept că hotărârea noastră nu atârnă de la noi, ci de la unvecin al nostru pe care l-am privit totdeauna cu mare pază. Acest vecin este Austro-Ungaria. Da i - se - va un loc lasoare însemnatei fracţiuni a poporului nostru de peste munte, încât sfărâmaţi chiar de mişcarea puterii răsăritene să
- Page 202 and 203: 202cât şi de cădere a Moldovei,
- Page 204 and 205: 204Se vorbeşte că în Consiliul d
- Page 206 and 207: 206escepţional? Lasă că Transilv
- Page 208 and 209: 208cerinţele cultului şi ale păs
- Page 210 and 211: 210guvernul, în loc de a vedea cum
- Page 212 and 213: 212naţionalităţilor un trai vred
- Page 214 and 215: 214alegători . Iarăşi lucru fire
- Page 216 and 217: 216Dacă duci afacerea înaintea Ca
- Page 218 and 219: 218În marginele restrânse pe cari
- Page 220 and 221: 220O CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNĂ ÎN MC
- Page 222 and 223: 222şi ar apare astfel în Pesta, p
- Page 224 and 225: 224pasiunei ; din care cauză princ
- Page 226 and 227: 226bisericeşte mai rău decum au s
- Page 228 and 229: 228În privirea şcoalei rurale s-a
- Page 230 and 231: 230vom şti să li arătăm totdeau
- Page 232 and 233: 232nu le numi altfel, sunt arătate
- Page 234 and 235: 234bulgar ce nu vorbea turceşte au
- Page 236 and 237: 236idem asupra legei adiţionale la
- Page 238 and 239: 238BELGIA[„«INDEPENDENŢA BELGIC
- Page 240 and 241: 240Tot astfel nebunia reflexivă ş
- Page 242 and 243: 242Sub titlul Jidovii în România,
- Page 244 and 245: 244[„« COLECTORUL LITERARPENTRU
- Page 246 and 247: 246preot, îşi bate joc de un sat
- Page 248 and 249: 248noastre, cerând drepturi de la
- Page 250 and 251: 250Publicitatea pertratărilor jude
- Page 254 and 255: 254găsim un adăpost pentru bunuri
- Page 256 and 257: 256[„DIN CONSTANTINOPOL SE DEPEŞ
- Page 258 and 259: 258În privinţa „crizei" Românu
- Page 260 and 261: 260june român asupra căruia să f
- Page 262 and 263: 262[28 ianuarie 1877]CONCERT [„AS
- Page 264 and 265: 264În urma circulării principelui
- Page 266 and 267: 266mai nalt decit ele şi mai presu
- Page 268 and 269: 268[„O TELEGRAMĂ A AGENŢIEI HAV
- Page 270 and 271: 270O circulară a marelui-vizir că
- Page 272 and 273: 272din Ruşciuc prin care întâmpl
- Page 274 and 275: 274multe punturi , ea are însă o
- Page 276 and 277: 276e numai un talent, căci talente
- Page 278 and 279: 278sunt nemulţămite, cu deosebire
- Page 280 and 281: 280a lui Eliade. Întâmplările po
- Page 282 and 283: 282solfegiu şi declamaţie.Acuma c
- Page 284 and 285: 284Serata muzicală care vineri a a
- Page 286 and 287: 286îngrijire se grimase , până l
- Page 288 and 289: 288înrâurirea talentului său de
- Page 290 and 291: 290Acest Masinissa avea numai rolul
- Page 292 and 293: 292graniţă.[3 aprilie 1877]«CONV
- Page 294 and 295: 294celorlalte, e evident că Român
- Page 296 and 297: 296[13 aprilie 1877]PRELEGEREA D-LU
- Page 298 and 299: 298Muntenegrului şi au trimis la p
- Page 300 and 301: 300SCUMPIREA PÂNEIÎn momentul de-
252Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc !...Ca ea, şi eu zdrobit, scapai ... mai fără viaţă ! ...……………………………………………………………………………………………………Şi iată-mă separat de tot ce am iubit!Voinţa ta, o, Doamne! să fie împlinită!Gura-mi să resignă , şi fiere amărită ,Voi şti, de-a trebui, a bea păn la finit!Dar bardul nostru, care însamnă cu atâta conştiinţă până şi luna (necum anul) în care au luat naşterenemuritoarele sale produceri , este totodată şi prozaist. „George şi Maria" se intitulează gingaşa scriere novelistică pecare a comis-o tot d. Angel. Iată câteva modele pentru viitoarea stilistică română:În primăvara anului 187..., un june ce după fizionomie se părea abia de 22 până la 24 ani, îmbrăcat simplu darcu eleganţă , trecea pe stradă cu un pas cam grăbit, pe faţa-i pală se citea veselia, dar observând bine puteai devina dincând în când cîte o umbră de melancolie ce-l prindea de minune, adăogind o barbă de un negru ebenin...George, luând lecţiuni de flaut de la părintele Mariei timp de vro trei ani, avu ocaziunea a vedea în fiecare zi peMaria în ora fixată pentru lecţiunile sale. De aici se născu un ataşament reciproc, încât în cele din urmă ceru mânaMariei de la părintele său, care nu i-o refuză; Rămâind ca hymenul să-i unească după întoarcerea lui George dinstrăinătate, unde se ducea să se perfecţioneze în muzică (căci la noi în ţară nimic nu-i perfect, dacă nu-i străin!), undetrebuia să stea doi ani, şi la reîntoarcere părintele promisesei seale-i mai ceda şi funcciunea de profesor de muzică...În astă-seară junii George şi Maria erau singuri... A doua zi era ziua destinată pentru plecarea lui, ei trebuiau săse separe ş-a nu se vedea doi ani; lung timp pentru două inimi ce se iubesc. Ambii picară într-o tăcere şi melancolie,preludiul oricărei depărţiri . George ridicând frontea-i şi clătind din cap ca pentru a fugi gândurile ce-i turmentau crierii, privi pe Maria cu ochii jucând înlacremi , zise: etc.Solemnă şi misterioasă este ora serei, ea te tentează contra voinţei, la reverii; ni se pare a vedea în noriiroşietici ce se ridic la horizonte , reviând vii şi animate toate suvenirele , toate zilele, unele ridente şi coronate cu roze,altele pale şi acoperite de un văl tenebros ; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropiede suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului...Trei ani în urmă, George şi Maria aveau o încântătoare copiliţă, fructul iubit al unei uniri pe care părinteleMariei a binecuvântat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, şi venitul fucciunei seale da ambilorconsoţi o fertilitate sufficientă ...Sosi ziua naşterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, şi când soareleşilua adio, trimiţând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie şi cântă din flaut ariapreferată de scumpa lui Marie.A doua zi-l găsi întins ţeapăn pe parchet . când [î ]şi reluă sensurile , deveni iar nebun; îl mai conduse iarăşi învoiaj timp de un an. reviând , crierii săi începu a se restabili ; dar era trist şi monoton!Oare un voiaj timp de un an i-ar fi folosit tânărului bard?[12 ianuarie 1877]CHESTIUNEA EVREILOR [„UN CORESPONDENT..."]Un corespondent din Vaslui al „Telegrafului face o dare de samă despre aşa-numitele persecuţiuni ale evreilorpe care o reproducem în parte[a] ei materială, eliminând însă toate apreciaţiile cîte privesc gruparea politică în ţară. 1__________________1Vezi infra. p. 692.[14 ianuarie 1877]