Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

250Publicitatea pertratărilor judecătoreşti şi a anchetelor e obligatorie. Pentru afacerile speciale a fiecărei din confesiuni vaexista o jurisdicţie esclusivă a autorităţilor religioase. Deplină libertate a culturilor ; comunele intreţin singure clerul,bisericile şi institutele scolastice. Se stabilesc garanţii contra prozelitismului cu de-a sila.Întrebuinţarea limbei ţărei înaintea autorităţilor judecătoreşti şi administrative e autorizată ca şi a limbei turceşti.Întrebuinţarea de trupe iregulare e absolut oprită; o miliţie şi o jandarmerie se vor forma din creştini şi musulmani înraport cu populaţiile şi cu ofiţeri subalterni numiţi de guvernorul general. Creştinilor condamnaţi şi urmăriţi din cauzepolitice li se acordă amnistie .Ameliorarea condiţiei lucrătorilor rurali şi a arendaşilor . În Bosnia şi Herţegovina se va înlesni câştigarea deproprietăţi ale statului, precum şi reîntoarcerea emigranţilor , iar despoziţiilor respective vor trebui luate până în treiluni.Comisia de control. Puterile vor numi două comisii de control cari vor avea să privegheze executareareglementelor şi vor avea să sprijine autorităţile locale în măsurile ce vor lua în privinţa ordinei şi a singuranţei publice.Comisiile de control vor primi instrucţii speciale.În urma acestei comunicări Midhad Paşa au convocat marele consiliu naţional, un fel de consiliu de stat compusdin 200 de inşi, funcţionari superiori şi demnitari ai bisericii. Între aceşti 200 erau peste 50 de creştini, armeni şi grecise vede. Midhat le-au comunicat propunerile cele din urmă ale puterilor, au arătat apoi că Turcia nu are nici amici nicibani şi că războiul este împreunat cu cele mai mari pericole . Cu toate acestea consiliul a respins în unanimitatepropunerile puterilor, ca neacceptabile .Marele vizir au espus Sultanului prin raport concluziile consiliului naţional şi l-au rugat a-i da ordinile cuvenitepentru a putea răspunde reprezentanţilor europeni.Astfel la 8/20 ianuarie, în cea din urmă conferinţă, Savfet Paşa citi o notă prin care spuse că Poarta se poateînţelege cu puterile în privinţa unor puncte de detaliu, dar au tăcut cu totul asupra numirei guvernărilor generali. Cât s-atinge de comisiile de supraveghere , nota propunea instituirea unor comisii locale alese, cari să lucreze sub preşedinţaunui funcţionar turcesc. Relativ la propunerile despre Serbia şi Muntenegru, nota crede că s-ar putea amâna rezolvireacestiunilor în litigiu până la o hotărâre mai târzie . Chiar cererile Muntenegrului ar fi discutabile , dar amândouăpretenţiile principale ale puterilor trebuiesc respinse, cu atât mai mult cu Cât sultanul însuşi, auzind raportul asupraşedinţei consiliului naţional, au declarat definitiv că cele două propuneri sunt incompatibile cu onoarea suveranului.După cetirea notei luă cuvântul marchizul of Salisbury. El constată că Poarta refuză de a acorda cele douăgaranţii cerute de puteri privitoare la numirea guvernărilor şi la organizarea unei comisii de control în adevăr neatârnate. Nerămâind dar nici un teren comun pentru o tratare mai departe, conferinţa trebuie să se privească ca închisă.Generalul Ignatief vorbi în acelaşi senz, declară că propunerile Porţii sunt inacceptabile , accentuăresponsabilitatea ce cade asupra Porţii şi esprimă speranţa că Turcia nu va întreprinde nimic contra Serbiei sau aMuntenegrului, căci o asemenea eventualitate ar trebui privită ca o provocare de război.După aceste declarări, conferinţa se dizolvă , pentru că lucrările ei erau terminate .Protocolul de închidere a conferinţei s-au închieat duminica în 9 ian. în ospelul ambasadei austriace, subsemnatfiind de toţi delegaţii, şi de cei turceşti. Sultanul anunţând că e bolnav, audienţe de concediu nu s-au cerut.Alaltăieri, luni, au plecat Ignatief şi marchizul Salisbury, ieri şi astăzi aveau să plece ceilalţi membri aiconferenţei.[12 ianuarie 1877]LITERATURĂ DIN BOTOŞANIŞtiam odată că în vechiul târg al Botoşanilor se face pastramă bună şi în genere se dau cărnii acele modificaţiicare-o fac să se împrotivească timpului şi să figureze sub numirea generală de mezelic în deosebite formate prin băcăliişi pieţe. Dar că în Botoşani s-ar fi făcând şi — literatură, şi-ncă literatură ştii cole ! cu şic , asta n-o ştiam, pîn' a nu neveni Calendarul ,,Lectorului român" pe anul 1877 (anul al IV). Va să zică de patru ani se repetează aceste apeluri lagustul estetic fără ca noi să le fi băgat de samă. Dar acuma... acuma cetitorul nu ne mai scapă. Vrînd - nevrînd trebuiesă urmeze pe cărarea înflorită a muzelor botoşănene , să se îmbete de profumul florilor de pe malul Botoşancei , săadoarmă în cântecul filomelelor cu nemuritoare boturi cari în acest fericit oraş au forma cam ciudată de scriitori decancelarie. Acest calendar conţine smântâna (ca să nu zicem crema ) inteligenţei literare din acel oraş, iar untul din aceasmântână e neapărat d. N. I. Angel. — Vibreze aşadar coarda arfei angelice :