Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

241'nţelege pe d-na Sarandi, care nu cade niciodată în greşala vorbirei afectate). Un danţ executat între acte a plăcutasemenea şi a fost jucat cu vervă . Numai numele ,,romano" nu ni convine. Voieşte poate izvoditorul acestui danţ să ne'nobileze numele nostru, care sună destul de bine: român şi românesc?Comedia ,,Paza bună", fiind escelentă în feliul ei, credem că direcţia ni va face plăcerea de-a o mai reprezentade câteva ori. Prin piesele bune se formează un capital stabil — pentru direcţie, ,,repertoriul", şi pentru actori,„rolurile"; prin piesele bune secapitalizează munca, altfel foarte trecătoare, a actorului . Dacă teatrul românesc n-au ajuns până acuma la o dezvoltaremai mare, cuvântul a fost că, din cauza esclusivismului câtorva reputaţii , din cari cele mai multe uzurpate cu nedrept,n-au fost cu putinţă crearea unui repertoriu de piese care să intereseze prin caracterele lor, nu numai prin romanticitateaîntâmplărilor .IIIDumineca trecută s-a reprezentat din nou o dramă de spectacol, „Ucigaşul", tot de soiul Cerşitoarei, dar scrisăcu mult mai mult talent, c-un plus în cazuri criminale, dar c-un binefăcător minus în cazuri providenţiale , încâtmaşinistul a fost scutit de-a juca după culise rolul ,,bunului Dumnezeu". Ba chiar un caracter am observat în aceastădramă, pe Mardoş . Mardoş e un sanguinic escelent, o adevărată fiară din pustii, cu toată sălbateca sete de luptă şi desânge . El e înfrânt prin sine însuşi, prin vehemenţa şi adâncimea simţirilor lui. Natură puternică, el urăşte cu putere, darşi iubeşte cu putere, nimic pe jumătate. A doua încercare de caracter este servitoriul fatalist , un ,,lasă-mă să te las"credincios ca un animal domestic. Scene cari jignesc simţul estetic sunt şi aici destule. Astfel scena din urmă a actuluiÎntâi , deşi se ţine de intrigă, e de-a dreptul nesuferită — şi nu putea fi altfel, căci s-arată paragrafele procedurei penaleîn faţa unei moarte. Jocul peste tot a fost bun. D. Galino (eroul serei) a jucat pe Mardoş , d-şoara Dănescu a vorbit şijucat natural chiar în scenele cele mai viforoase , d. Bălănescu au interpretat cu o plăcută naivitate pe servitorul fatalist ,celelalte roluri au fost jucate asemenea cât se poate de bine. Piesa mai poate merge de câteva ori. Limba traducătoruluie din norocire ferită de galicismi .[22 şi 24 decembrie 1876]BIBLIOGRAFIE [„ATRAGEM ATENŢIA..."]Atragem atenţia cetitorilor asupra anunţului librăriei Socec et comp. Frumoasele ediţii ale acestei librării ,autorii aleşi a căror scrieri au apărut pân - acuma (C. Negruzzi, V. Alexandri) ne dau dreptul a crede că întreprinderea ,desigur costisitoare, a librăriei, va fi apreţuită şi încurajată de public, mai ales că procurarea operelor lui Alexandri saua lui C. Negruzzi ar trebui s-o facă fiecare în interesul său propriu. Astăzi când ziare, profesori, ba până şi o academieşi-au pus în cap să stâlcească graiul românesc, singurul liman şi adăpost împrotiva limbei păsăreşti practicate degazetari ş.a. sunt fără îndoială scrierile celui mai bun prozaist român (C. Negruzzi) şi a celui mai mare poet al nostru, V.Alexandri. A treia parte a operelor complete ale acestui din urmă (Proza) vine în prezilele Anului Nou, încât fiecinecare stă la îndoiala ce prezent potrivit ar putea să facă cutăruia ori cutăruia nimereşte mai bine dacă cumpără scrierileeditate de librăria Socec. Păstrându-ne pentru altă dată plăcerea de a da sama mai pre larg despre aceste cărţi, adaogemnumai că ele se află în depozit la d. Dimitrie Daniel , librar , Uliţa Mare, Iaşi.[24 decembrie 1876]MINCIUNI CU OCHI