Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

232nu le numi altfel, sunt arătate în deplina lor înjosire, fără farmecul frazei , care să le facă picante . Cucoanasubprefectului e deci un tip de femeie cum din nenorocire se vor fi găsind multe, iar interpretarea lui de către d-naSarandi a fost netăgăduit bună, deşi jocul d-niei-sale a fost câteodată prea accentuat .Cu multă părere de rău am observat însă că publicul nostru nu preţuieşte îndestul silinţele în adevăr vrednice delaudă pe care şi le dă direcţia, atât în privirea repertoriului, prezentându-ni piese mai alese decât în alţi ani, cât şi înprivirea comodităţilor materiale. Sala bine iluminată şi încălzită , orchestra compusă din profesori de la conservatoriu ,piesele studiate relativ destul de bine, costumele îngrijite , şi cu toate acestea privitori puţini. Această anomalie armerita o critică îndestul de aspră dacă ... dacă ne-am fi făcut vrodată iluzii prea mari asupra gusturilor care domnesc lanoi.[5 decembrie 1876][„ÎN ŞEDINŢA CAMEREI..."]În şedinţa Camerei din 27 noiemvrie d. deputat Nicolae Blaremberg au dezvoltat interpelaţia sa asupra politiceiesterioare a României. Cuprinsul acestei interpelaţii s' aseamănă cu amendamentul pe care tot acest domn îl propusesede a se adaoge adresei tronului, prin care se accentua neutralitatea României. Între altele domnul interpelant au spus căn-are nici o cauză de a urî pe ruşi şi a iubi pe turci, ci viceversa, căci mulţi membri ai familiei sale au stări în Rusia, pecând la cel puţin treizeci dintre strămoşii săi turcii le-au pus capul în poale. (Cu unul mai mult ori mai puţin nu-i marelucru.) Totuşi însă aceste împrejurări nu pot înrâuri asupra opiniei sale politice, care nu are în vedere decât bineleRomâniei. Turcia nu mai este primejdioasă pentru noi, dar o alianţă cu Rusia însemnează primejdia absorbirei şi aabsolutismului. Toate naţiile Europei, nu numai Rusia, doresc îndreptarea soartei popoarelor din Orient, dar nici ogazetă cuminte n-a susţinut că Orientul trebuie dat pe mâna ruşilor. La ordinea zilei se află două politici, una onestă şiconformă tractatelor, alta aventurieră şi setoasă de cuceriri. Tot ce ni s-ar oferi pentru a renunţa la binefaceriletractatului de la Paris ar fi mic lucru. Nu suntem deloc în poziţia de a opta pentru una din cele două părţi, ţinta noastră eprescrisă de tractatul din Pariz. când naţia au încuviinţat mijloacele pentru armată, au făcut-o pentru ca soldaţii noştri săapere vatra strămoşască, nu ca să prezenteze arma cuiva, deci tractatul de la Pariz ne impune sarcina de a apăra teritorulnostru contra oricui ar voi să ne calce.La acestea d. ministru de esterne au răspuns în esenţă următoarele: Toate popoarele Europei au simpatii pentrucreştinii din Orient; România însă e menită a juca în această împrejurare un rol modest numai, dar nu e chemată de - a -şi vărsa sângele pentru omul bolnav. Cestiunea nu este în mânele noastre, ci în acele ale conferenţei. Noi nu suntem niciîn tabăra turcească, dar nici în acea a Europei, căci Europa e şi fără noi îndestul de tare şi nu-i trebue ajutorul nostru.Cât despre existenţa României, cine ar ataca-o ar avea în contră-i Europa întreagă. Aceasta e şi speranţa noastră, la caresuntem îndreptăţiţi prin asigurările tuturor puterilor. Cu această ocazie d. ministru observă că nu suntem ameninţaţi dinnici o parte, căci şi guvernul turcesc au declarat că va respecta neutralitatea noastră şi că linia lui de apărare este malulDunărei. Tractatul de la Paris nu ne prescrie de a apăra pe turci, dimprotivă suntem în drept de a cere ajutorul lor.Îndealtfel nu ni e permis a provoca pe nici una din puterile cîte garantează existenţa noastră. România este şi va rămânepacinică şi nici are ceva comun cu agitaţiile din Turcia; căci răscoalele de-acolo au cauze soţiale, populaţia rurală aajuns la deznădăjduire. Ţariul Rusiei, care în propria ţară au emancipat clasa ţăranilor, au fost rugat de cei ce sufere casă intervie pentru ei, deci Majestatea Sa e insuflat de un simţământ nobil, iar nu de planuri ambiţioase. Restul Europeise interesează asemenea de acelea populaţii cari au ajuns a-şi căuta dreptul cu arma în mână şi cari nu au decât aspiraţiaca, unite cu celelalte state, să formeze confederaţia viitoare a popoarelor orientale. Neutralitatea noastră coincide cudorinţele Europei, dar Dac - am fi siliţi a ieşi din ea atuncea vom face-o; în orice caz însă nu vom urmări o nouă direcţiepolitică fără învoirea reprezentaţiunei ţării. Puterile garante au înainte-le pretenţiile noastre, avem chiar promisiunea căla conferenţă se va dezbate îndeosebi şi cestiunea garanţiei speciale a neutralităţii noastre. De aceea nu trebuie săschimbăm întru nimic ţinuta noastră de pân - acuma .Într-adevăr interpelaţia d-lui Blaremberg e cel puţin nelavreme, căci ea pare a cere un fel de politică absolutădin partea statului român, care prin poziţia sa îndoielnică e silit a face politică de oportunitate. Se 'nţelege de sine căRomânia îşi va mănţinea neutralitatea pe câtă vreme tractatul de la Paris va fi un drept viu, dar în momentul din carechiar puterile europene l-ar privi ca un drept gol, cum sunt drepturile regelui de Hanovera, pentru cari nimene nu ridicăun deget măcar , România va trebui să urmeze direcţia ce i-o va prescrie interesul bine înţeles al naţiei româneşti. Aprotesta şi a îmbla cu protestele pe la uşele impărăţiilor , a căuta pentru a nu găsi şi a bate pentru a nu ţi se deschide, e