Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

230vom şti să li arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici dedeclamaţiile oratorilor idealişti pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru. Dacă voiesc să ne cucerească, n-audecât s-o facă... făţiş , ca toate naţiile , cu arma 'n mână . Dar cu tertipuri şi apucături nu merge deocamdată. În numărulîn care sunt la noi evreii rămân străini de rit necreştin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde maimult decât de a fi suferiţi , şi ne pare că n-au nici o cauză de a se plânge de toleranţa noastră. Dacă gustul li-enumaidecât după drepturi egale, conform „contractului social", iată, Austria 'i aproape, apoi Germania, Anglia, Franţa,Italia, cine-i opreşte de a merge cu drumul de fier unde li vine la îndemână , ca să se bucure de toate drepturile posibile?Putem spune cu drept cuvânt şi tare: că poziţia evreilor, în ţările în cari nu se bucură de egalitate e cu mult maibună decât acolo unde ei se bucură de ea; de aceea geme Rusia de ei, de aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e terenpentru neagra speculaţiune , evreul e - acasă , iar vaietele şi plângerile contra persecuţiunii sunt mofturi cari să acoperede mai nainte modul neomenos în care sug ţările pe carile au căzut ca lăcusta .Că sunt şi evrei ce merită egala îndreptăţire — cine o contestă ? Dar noi nu suntem Sabaot care voia, pentru-undrept, să cruţe Sodoma , nu putem, pentru numărul mărginit de evrei folositori ţării, să dăm depline drepturi sutelor demii de venetici neproductivi , care-n ultima linie trăiesc din precupeţirea muncii , ba a vieţii poporului nostru.[5 decembrie 1876]REVISTA TEATRALĂ[„JOIA TRECUTĂ S-A REPREZENTAT..."]Joia trecută s-a reprezentat două piese: ,,Pantalonul roşu", farsă îndestul de veselă într-un act, şi „Revizorulgeneral", comedie de obiceiuri în trei acte. Cea dentâi a fost destul de nevinovată în dispoziţia ei, căci un soldat, carevine pe vreme de ploaie la iubita lui şi-şi pune inesprimabilii săi la uscat, pentru ca stăpânul casei, un medic,chemat noaptea la o bolnavă, să-i îmbrace din greşală şi să capete prepus pe nevasta sa, cu care trăieşte în pace de 40 deani, că ar avea relaţii c-un soldat, toate acestea nu conţin de loc elementele unui conflict dramatic. Dacă schimbarea deîmbrăcăminte este în sine foarte comică, presupunerea medicului e cam simplă şi jignitoare pentru un simţ mai sănătos.Un om inteligent, chemat în cele dentâi case, nu crede cu atâta uşurinţă asemenea nerozii. Dar, în sfârşit , asta-i vinaautorului, care poate nici nu şi-au scris piesa cu altă pretenţie decât pentru a procura cincisprezece minute de veselieprivitorilor , scop pe care l-au şi ajuns. D-nul Manolescu a jucat cu multă uşurinţă pe soldatul Nicu Cremene, d-naSarandi şi mai bine pe bucătăreasă . Această damă şi-a făcut şcoala dramatică, după cât ştim, sub ochii lui Millo, pecând acesta era în floarea vârstei şi a talentului său; d-nia-ei a creat multe din rolurile repertoriului bătrînului artist,vorbeşte natural şi dezgheţat , îşi stăpâneşte cu deplină siguranţă glasul, fizionomia şi mişcările, şi nu a contractat nici omanieră rea de pronunţie de la teatrul din Bucureşti.Poate că ... arareori, nu-i vorbă ... coloarea ce o dă caracterelor e prea vie, prea bătătoare la ochi, prea copiată depe natură. Şi acesta este un defect, căci nu tot ce-i natural e şi frumos; dar, în alăturare cu alţii, d-na Sarandi arenepreţuitul merit de a fi învăţat în şcoala adevărului, deşi poate a unui adevăr cam prea de-a dreptul.Tot bine a fost jucat d-rul Chicheron , numai ni se va concede, credem, că bătrânii , aşa cum se reprezentează lanoi, sunt uneori cam uniformi. E adevărat că adesea rolul e uniform şi nu permite o mai mare variaţie în joc, daratuncea trebuie să reamintim o veche maximă teatrală: un actor e dator să gândească nu numai cu autorul, dar adesa şiîn locul lui. Câte piese nu dătoresc succesul lor nu valorii lor interne, ci jocului bine meditat al actorilor !În sine farsa franceză nu are nici un merit şi nici pretinde să-l aibă. Ea au servit pentru a trece vremeaspectatorilor veniţi la început şi a deschis spectacolul pentru ca cei veniţi în urmă să nu piardă nimic din ,,Revizorulgeneral" de Nicolaie Gogol.Gogol e după unii cel mai original, după alţii cel mai bun autor rusesc. Lucrul stă însă astfel: el şi-a 'nrădăcinatîn minte viaţa reală a poporului rusesc; tipurile sale sunt copiate de pe natură, sunt oameni aievea, precum îi găseşti întârguşoarele pierdute în mijlocul stepelor căzăceşti . Toate popoarele au aseminea scriitori , deşi nu toţi au compus cîte- o piesă de teatru. La germani Fritz Reuter, la americani Bret Harte, la unguri Petöfy , la români, pentru ţăranul dinMoldova, Creangă, pentru crişăni , Slavici , pentru spiritul şi viaţa târgoveţilor , întrucâtva Anton Pann . Scrierile unor