Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

215P.e. § 6. Amploiaţii municipali , pe teritoriul municipiului, în corespondinţele lor uficiale cu comunele, adunările,reuniunile , institutele şi privaţii , ,,după putinţă" se vor folosi de limba acestora.§- 1 17. relativ la institutele de învăţământ citat mai sus, încă este cu ,,lehetöségig ".§- 1 27. „La ocuparea funcţiunilor şi în viitor numai calificaţiunea personală servind de normă, naţionalitatea cuiva de aciîncolo nu se poate considera de piedecă la ocuparea a nici unei funcţiuni sau demnităţi din ţară. Ci din contra guvernul ţărei se vaîngriji ca la posturile judecătoreşti şi administrative şi cu deosebire la cele de comite suprem, „după putinţă" să se aplice persoanedeplin versate în limbile necesarie şi cualificate , — din sânul diferitelor naţionalităţi".Apoi § 4, art. IV, 1869, care este în strînsă legătură cu acesta, zice : ,,La ocuparea posturilor judecătoreşti să se observe cudeosebită atenţie ca numirile la tribunalele de prima instanţă şi la judeţele singulare , pre lângă calificaţiunea prescrisă în §§ 6 şi7 ,,după putinţă", să se facă conform dispoziţiunelor §- lui 27 art. 44, 1868, cu consideraţiune ecuitabilă la naţionalităţile celocuiesc pe teritorul respectivului tribunal".Adevăratul şi moralul înţeles al acestor §§ ar fi ca : în municipii, de cumva se află, să se aplice în diregătorii indivizi deacei cari sunt în stare a corespunde cu comuna şi privaţii în limba lor.Asta, şi chiar de n-ar fi o lege, o pretinde mintea sănătoasă şi este cel mai esenţial tribut al bunei administraţiuni .Oameni de aceştia în toate municipiile se află în abundenţă , dar chiar pentru această însuşire nu se aplică.În toată ţara nu mai este nici un vice-comite (subprefect român, şi de cei mai mici diregători încă abia ici-cole câte unul expeculiari gratia , care şi aceia numai ei ştiu bieţii cu câte umiliri şi sacrificie se mai pot susţine în posturi.Iar înţelesul §§- lor privitori la denumiri ar fi cumcă : pe teritoriul locuit de naţionalităţi la posturile de comiţi supremişi juzi oamenii din sânul acelor naţionalităţi ,,caeteris paribus " să fie preferiţi .Aceasta iarăşi o pretinde interesul adevăratei administraţiuni, a promptei şi ieftinei justiţii .Ei, dar cum o interpretă guvernul ?Pe timpul când s-a votat legea, şi înainte de aceea încă, mai aveam ici colea câte un diregător înalt, pe la guvernultransilvan şi pe la ministeriu. În ministerul de culte — cel mai însemnat pentru noi — aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu maieste nici chiar un concipist măcar, toţi sunt parte demisionaţi , parte pensionaţi în etatea cea mai viguroasă. Cine pofteşteputem servi şi cu numele.comiţi resp . capitani supremi aveam în Arad, Caraş , Cetatea de Piatră, Zarand , Făgăraş, Năsăud, Alba superioară şiDoboca , astăzi ,,cu deosebire" de aceştia în ţara întreagă nici unul nu mai avem.La înaltele curţi judecătoreşti, parte prin moarte, parte prin demisionări , parte prin destituiri , pe zi ce merg seimpuţinează numărul românilor fără a se denumi alţi români cel puţin în locul lor.Au răposat de la Înalta Curte mai mulţi, de la Tabla Regie aseminea a demisionat unul şi s-a destituit altul fără procesdisciplinar, fără pensiune după mulţi ani de serviciu, şi s-au pensionat 3 şi în locurile vacante n-au mai urmat români.Astăzi avem la Curtea de casaţiune : între 20 de judecători resp . preşedinţi — unul, — la Curtea supremă: între 50 — doi,şi la Tablele Regeşti : între 148 şepte români.Cu ocaziunea organizărei tribunalelor au capatat şi câteva locuri româneşti tribunale de prima instanţă, p.c. Oraviţa ,Boroşineu , Făgăraş etc. etc. — la cele două reducţiuni toate s-au desfiinţat.Se denumise dintre români şi câţiva preşedinţi de tribunale — au mai rămas doi, — dintre cari unul este esilat între secuialtul la Karczag , pe unde nu văd pui de român.juzi de tribunale, juzi şi subjuzi singulari erau un număr oarecare, cei mai mulţi dintr-înşii sunt deja pensionaţi în cea maibună etate, mare parte răsfiraţi pe unde nici n-au visat, pe la Szegedin , Karczag , Dobriţin , Kecskemét , Sárospatak , Kaposvár, Székesfehérvár , Gyone şi mai ştie-i D-zeu pe unde printre maghiari şi slovaci, unde cea mai necesară calificaţiune a lor —cunoştinţa limbei române — trece pe nimica : iar în locul lor printre români sunt denumiţi străini cari nu cunosc nici poporul românnici limba lui şi-i fac dreptate cu ajutorul servitorului de cancelarie .Pe baza diplomei din octomvrie 1860 şi mai târziu a legilor din 1863/4 s-au fost introdus limbele naţionalităţilor ca limbă departide pe la cele mai multe judecătorii.În privinţa acestui uz zice § 9, art. 44, 1868 cumcă : ,,până când în privinţa definitivei organizări a judecătoriilor deprima instanţă şi în privinţa introducerei verbalităţei nu va decide legislaţiunea — se susţine pretutindene uzul de până aici".Legislaţiunea încă n-a dispus cele prevăzute în lege, prin urmare § citat este în deplina vigoare.Ei, dar ce să faci ? legea ,,despre egala îndreptăţire naţională" atât este de sântă în Ungaria, încât nu numai o poate călcafiecare nepedepsit ci din contra : cel ce o calcă e remunerat şi cel ce o ţine e pedepsit.Fiecare jude singular şi preşedinte de tribunal se constituie în legiuitor şi în puterea sa de jude respinge actele ce nu suntcompuse în limba maghiară.În contra unei astfel de deciziuni ilegale nicăieri nu afli remediu. Dacă dai recurs de nulitate , curtea de casaţiune îlrespinge, pe motiv că : cazurile de nulitate sunt taxative precizate în § 297, procedura civilă, şi acolo nu este prevăzut astfel de caz.Dacă recurgi la ministru, — el zice că : în trebile judecătoreşti n-are treabă, nu se amestecă.