Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

201sosit un trimis al ţariului cu depeşi adresate reginei. Delegatul Angliei pentru conferenţa de la Constantinopole estelordul Salisbury , care va fi însoţit de Sir H . S. Northcote , amploiat la ministerul afacerilor străine, în calitate desecretar privat. În 2/14 noiemvrie a fost esped [i]ată la Londra nota prin care cabinetul austro-ungar declară a consimţicu propunerile Angliei.[7 noiembrie 1876]RUSIA [,,«VESTITORUL STATULUI»..."],,Vestitorul statului" (foaia oficială) publică un decret împărătesc sub data de 1 noiemvrie, care dispuneformarea de şase corpuri de armată din diviziile cari staţionează în circumscripţiile militare Odessa , Charkov şi Chiev.Armata activă se formează din alşeptelea, al optulea, al unsprezecelea şi al doisprezecelea corp. Comandant general e numit marele duce NicolaieNicolaievici senior , şeful ştabului, adiutantul general Nepohoitşiţki , şef al artileriei , principele Massalky , inginer - şefgeneral - maior Stolzenvald . Comandanţi de corp sunt , la al şaptelea, principele Barklay de Tolly-Weimarn , la aloptulea, general Radeţky , la al nouălea, baron Krudener , la al zecelea, principele Voronţof , la al unsprezecelea ,principele Cahovskoi , la al doisprezecelea, general Vonovski . Intendentul armatei active e generalul Ahrens .Foaia oficială din 3/15 noiemvrie publică decretul prin care se opreşte esportul de cai pentru marginele de vestşi sud ale imperiului.[7 noiembrie 1876]RUSIA [„CU TOATE ARMĂRILE..."]Cu toate armările, perspectiva păcei s-a adaos în cele din urmă zile. Journal de St. Petersbourg esprimă speranţacă Turcia va ceda presiunei unanime a Europei şi că armările Rusiei nu ameninţă pacea, ci sunt o jertfă grea, pe careimperiul şi-a impus-o spre a asigura binefacerile liniştei şi spre a apăra pe creştini. Dar dacă războiul va fi inevitabil,atunci naţia îl va susţinea c-o energie cu atât mai mare, cu cât el va veni după ce se vor fi mântuit toate încercărilepacinice .Caracteristic este că, pentru întâia dată de când există autocraţia rusească, tonul ziarelor şi a populaţiunei adevenit cutezător faţă cu capul statului chiar. Un conservativ, adresându-se cătră partida revoluţionară din Rusia, carenu încurăjează îndestul războiul contra Turciei, se esprimă în acest mod neauzit: ,,Nu combateţi cea mai populară dinmişcările câte s-au întâmplat vrodată în Rusia. Ziceţi din contra împreună cu noi: Dacă ţarul va refuza de a se pune înfruntea poporului şi de-a împăca conştiinţa publică, dacă nu va voi să meargă cu noi spre liberarea fraţilor noştri, eibine, atunci: «Jos ţarul !». Atunci el nu mai este al nostru, glasul sângelui n-au vorbit în el, faţă cu entuziasmul nostru ela rămas rece". Şi să se ia bine aminte că acestea le scrie un conservativ, un om ce face parte din acea clasă de oamenimoderaţi , politicoşi şi reci care guvernează Rusia.Unul din pericolele războiului eventual este însă neclaritatea ţinutei României. Guvernul rusesc nu se simtedeloc sigur faţă cu românii, a căror afaceri esterne se clatină aproape ca vibraţiunea , aşa încât , dacă România n-arrenunţa singură la neutralitatea ei, pericolul cel mai mare al războiului ar rămânea înfrângerea acestei neutralităţi. Cudrept cuvânt se 'ntreabă deci un ziar dacă această evazivitate a diplomaţiei române e născută din nesiguranţaîntâmplărilor sau dacă în ea este un metod cert, care ţine în eşec tendinţele puternicului vecin.În mare apropiere de noi românii se petrece însă înglotirea a şase corpuri de armată. Aceste şase corpuri,compuse din 214.000 oameni, cărora se vor mai adauge 90.000, îşi au ştabul lor general la Chişănău. Vechea cetatemoldovenească , Hotinul , împrejurul căruia au avut loc nenumărate bătălii şi care ne aminteşte atât trecutul de glorie