Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

199MOZAICUL AUSTRIAC ŞI TRIBUNALELE ROMÂNESe ştie că agenţiile consulare din Orient, în care ne aflăm şi noi, au prerogative cu totul escepţionale,neutralizate întrucâtva în vremea mai nouă prin legiuirile noastre, dar ieşind adesea la iveală cu ocazia înscrierilor devânzări la tribunale. În deceniile din urmă mulţi imigranţi, dar şi mulţi indigeni români şi neromâni se sustrăgeau de subautoritatea statelor noastre prin aceea că intrau într-o legătură nominală mai cu samă cu monarhia austriacă, căciaceasta din urmă, pentru a-şi asigura poziţia în Orient, găsise o formă foarte comodă pentru a adaoge în multicolorul eimozaic pe toţi aceia cari, în ţările de la Dunăre, nu voiau să aibă nici un stăpân . Cumcă agenţii consulari nu alegeau, ciculegeau tot ce li se prezenta, pentru plata unei taxe oarecari, e un fapt cunoscut de toţi. Astfel mulţi vătaji boiereşti,moldoveni de baştină, se făceau sudiţi (Schutzbefohlene) pentru a se mântui pe sine de capitaţie, pe fiii lor de miliţie;nu mai vorbim de negustori şi de meseriaşi, cari, oricând aveau daraveri neplăcute cu administraţia sau cu justiţia,plantau pajura cu două capete pe casă şi deveneau ,,sacrosancţi". Poate trei din patru părţi a evreilor din România suntîn această condiţie ,,sui generis", adică nici cetăţeni români, nici austriaci, ci ,,Schutzbefohlene", oameni epitropisiţipoliticeşte de monarhie, fără ca aceasta să se ocupe mai încolo de ei, căci dare nu plătesc nimărui, la armată nu se iaude nimene, c-un cuvânt oamenii lui Dumnezeu. Mare parte din aceşti sudiţi n-au văzut pământul Austriei de când suntei, imigraţi din Rusia, din Turcia, ba din toate ţările domnilor pământului , au găsit că în sălăşluire sub mantaua ceacomodă a denumirii laxe de ,,Schutzbefohlene" e bine să trăiască omul.Acuma însă, după legiuirile pozitive ale României, numai străini de rit creştin pot cumpăra imobile. În cecalitate se prezintă înaintea tribunalelor noastre sudiţii de rit necreştin? Aceasta a fost întrebarea care i s-a pus maideunăzi tribunalului de Iaşi, secţia a treia, prin d. Leeb Meer Hofer, care a dorit să concureze la vânzarea licitativă acasei d-lui C. Ieni.Hotărârea tribunalului zice că d. Leeb Meer Hofer a cerut a fi admis la concurenţă în virtutea dreptului acordatprin convenţia austro-română şi spre a proba calitatea sa de supus austriecesc au prezentat un pasport însoţit de o adresăa onor. consulat[ului] prin care se afirmă că d-sa este „supus austro-ungar".Faţă cu această cerere tribunalul a relevat însă următoarele consideraţiuni :1) Convenţia în cestiune nu acordă dreptul de a câştiga imobile decât austriacilor şi ungarilor .2) Proteguiţi şi supuşi nu pot beneficia , de vreme ce art. 4 al convenţiei îl dă numai cetăţenilor statelor sub acăror protecţie numai stau supuşii.3) Calitatea de supus nu include dreptul de cetăţean.4) Denumirea ,,supus" din convenţie nu poate avea alt înţeles decât cel de ,,cetăţean", de vreme ce statul românare numai cetăţeni, iar nicidecum Proteguiţi şi supuşi.5) Conform raporturilor de reciprocitate stabilite prin convenţie, un ,,proteguit " nu poate fi substituitcetăţeanului statelor contractante.6) Deci, considerând că d. Leeb Meer Hofer n-au probat cu acte că este ,,cetăţean austriac", tribunalul , în unirecu concluziile ministeriului public şi întemeindu-se pe consideraţiile de mai sus, a respins cererea d-lui Leeb MeerHofer de-a fi admis la licitaţie.[3 noiembrie 1876]ROMÂNII DIN MORAVIAFoaia pentru minte, inimă şi literatură a publicat, dacă nu ne înşală memoria, înainte de mulţi ani un studiuasupra acestor români, cari, roind în munţii Moraviei, şi-au pierdut limba, păstrează însă vechile lor obiceiuri, precum şiportul. De atuncea nu ne aducem aminte ca să se mai fi ocupat cineva de ei, deşi studiarea lor ar fi desigur interesantăprin întrebările la care ar da naştere. Încă în anul 1874 un preot din Rojnovul morav , d. Fr. I. Kozeluk , a publicat ocolecţie de cântece poporale ale acestor români sub titlul de ,,Kytice z narod , pisni morav . Valachuv " (ediţia librărieiFr. A. Urbanek în Praga). Aceste cântece , pe care un ziar cehesc le numeşte ,,pline de jale", au fost transcrise în note