Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

198JUNG, IULIUS DR., „DIE ANFÄNGE DER ROMÄNEN , KRITISCH-ETNOGRAPHISCHE STUDIE "Retipărire separată din „Revista pentru gimnaziile austriace"anul XXVII , Viena, 1876Stăruit-au românii în aşezările lor din Dacia Traiană sau au trecut Dunărea în vremea lu [i] Aurelian şi aureocupat Dacia în sec. al 12-le ? Se ştie că amândouă părţile acestei întrebări au avut apărătorii lor. Thunmann , celîntâi care s-a ocupat în mod ştiinţific cu popoarele Europei răsăritene , susţine că românii sunt copiii romanizăriiDaciei, F . I. Sulzer respinge continuitatea poporului român în aşezările de astăzi, iar I. Chr . Engel e tatăl cunoscuteiteorii a lui Rösler, că Dacia în vremea lui Aurelian a fost cu totul deşertată de populaţie romană şi reocupată de ea subregele bulgar Krumus . Teoria lui şafarik , că resturile romane rămase în Dacia s-a retras la munte, de unde apoi s-acoborât spre a umple şesurile ţărilor, ca cea mai apropiată adevărului, a fost împărtăşită de slaviştii mai noi precumKopitar , Miklosich şi de învăţaţii germani Hoff , Wietersheim şi Th . Mommsen .Rösler în fine reîmprospătă teoria lui I. Chr . Engel că românii din a stânga Dunării au imigrat în Dacia pe lacapătul veacului al doisprezecelea şi în începutul celui al treisprezecelea . Această părere avu asemenea şi susţiitori înd-nii E. Dummler , G . D. Teutsch , O. Lorenz şi Fr. Krones , dar şi contrari în însemnaţii etnografi istorici W .Tomaschek şi Kanitz .În cartea d-lui Jung va fi deci interesantă compararea luptei de păreri în cestiunea românilor cu o luptă analogăde păreri în cestiunea altor popoare, ca raeto-romanilor , grecilor moderni ş.a.Soluţiunea unor asemenea probleme va rezulta din trei izvoară: indiciile exprese a unor autori vrednici decredinţă, tradiţia vrednică de crezare de fapte ce stau în legătură, în fine concluziile din analogia unor întâmplăriasemănătoare.D. Jung supune deci cuvintele lui Flavius Vopiscus unei critice într-adevăr ingenioase , puind în paralelindiciile altor scrieri asupra unor evenimente analoge. Astfel citează pasagiul din scriptură despre robirea Vavilonuluişi ale lui Eugipp (biograful sf. Severin) despre emigrarea populaţiei din Noricum şi dovedeşte că amândouă acestepasage trebuiesc luate cum grano salis . Tot astfel reduce d. Jung cuvintele lui Vopiscus la măsura de adevăr care li secuvine.Strălucite prin argumentare sunt concluziile din analogia unor evenimente asemănătoare. Autorul citeazăNoricul , Raetia , ba tot Imperiul roman în vremea invaziunei popoarelor germanice şi arată cum nicăiri popoarelenouă, venite asupra celor aşezate, nu le-au nimicit pe acestea, ci le-au cucerit numai.În toate părţile autorul păşeşte în argumentare cu comparaţia critică, de aceea cartea sa e nu numai interesantăpentru noi românii, ci metoda critică - comparativă pe care o urmează ar putea servi de normă pentru toţi cari ar voi săcerceteze cestiuni asemănătoare celei de faţă.[1 noiembrie 1876]STRADELE [„ÎN EPOCA PREISTORICĂ..."]În epoca preistorică existau într-adevăr sate de locuinţe palustre, dar nu credem că d. Gafencu, antreprenorulcurăţirei stradelor, are de gând a lăsa în grija cerului prefacerea Iaşilor în oraş palustru. De când a 'nceput a cădea omătşi a se topi prin gradul mic de temperatură a aerului atmosferic, am ajuns de a avea nevoie de catalici pentru a pătrundeprin râurile , lacurile şi toate formaţiunile idrografice în mic pe care le prezintează stradele iubitului nostru oraş.Atragem atenţia onor. Primării asupra acestui inconvenient şi sperăm că va binevoi a trezi pe d. antreprenor dinnepăsarea sa faţă cu idrografia aplicată, a stradelor noastre.[3 noiembrie 1876]