Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

192stâng al Moravei. Telegrame din aceeaşi sorginte spun că retragerea sârbilor peste pod a fost iregulară , semănând cufuga în dezordine , că mulţi ostaşi s-ar fi înecat în Morava, că restul s-aretras spre Deligrad şi că victoria turcilor şi pierderile sârbilor sunt mari. Între altele sârbii să fi pierdut 6 tunuri, dincare 2 de calibru greu şi 4 de munte.Cu această din urmă victorie şi ocuparea din partea inamicului a drumului dintre Dgiunis şi Cruşevaţ s-ar fiîmplinit ruperea în două a armatei sârbeşti , încât , între acestea două părţi izolate , turcii au drumul liber în inimaţărei, la Belgrad chiar. Deşi reamintim că sorgintea ce ni aduce ştirile trebuie întâmpinată cu mare precauţiune, totuşi,dacă aceste ştiri s-ar adeveri, atunci poticala din urmă a sârbilor ar fi cea mai rea. Cu căderea acestor poziţii e drumuldeschis la Cruşevaţ şi la partea cea mai fertilă şi mai înflorită a Serbiei, care se numeşte şumadia şi cuprinde singurăşase oraşe.[22 octombrie 1876]RUSIA [„«RUSKII MIR», VORBIND..."],,RUSKII Mir", vorbind despre o eventuală ,,soluţiune" a Cestiei Orientului, spune că, fără împrotivirea Rusiei,Austria ar putea să anexeze cel mult partea de nord - vest a Bosniei, mărginită în ost prin o linie începând de la guraDrinei, trecând peste Bielina, Seraievo şi Mostar până la gura Narentei şi la portul de la Kleck. Aceasta însă numai încazul când ruşii ar ocupa Bulgaria. Se zice că, în urma unei scrisori autografe a împăratului cătră regele Italiei, acesta arfi conces ca la caz de trebuinţă flota rusască să poată ierna sau în portul de la Palermo sau în cel de la Tarent .[22 octombrie 1876]PRELECŢIUNI PUBLICE [,,DUMINICĂ ÎN 24..."]Duminică în 24 c. d.A. D. Xenopol va ţinea a treia prelegere publică. În prelecţiunea a doua, în care a vorbitdespre istoria industriei române, d-sa a început prin a arăta: I) starea cea proastă a agriculturei noastre, care cultivăpământul în mod cu totul primitiv, fără a întrebuinţa irigaţiuni, ingraşarea pământului sau scurgerea pământului de apă(drainage ), prin urmare în un mod cu mult mai înapoiet decum cultivau romanii cei vechi, şi că în această privire noi întimp de 200 de ani în loc de a merge înainte am dat înapoi. De la împroprietărirea ţăranilor (1864) însă se naşte dinacest mod de cultură un pericol deosebit pentru ţara nostră ; anume ţăranii au un petec de pământ (4 fălci) pe care suntnevoiţi să-l cultive în fiecare an tot pe acela, plantându-l tot cu popuşoi. Ei nu pot schimba cultura de pe un pământ pealtul lăsând pe celălalt să se odihnească, cum fac proprietarii mari. Prin urmare pământul ţăranilor este destinatnumaidecât să sece după câţiva ani şi să nu mai producă nimica dacă va fi cultivat tot ca acuma. Dar la noi în ţară nu seocupa nimeni, nici guvern, nici particulari , de progresele agriculturei. Veniturile moşiilor, în loc de a se întrebuinţa înparte la îmbunătăţirea agriculturei, se cheltuiesc toate în oraşe sau în străinătate. În Prusia sunt peste 150 şcoli deagricultură şi pomicultură ; la noi, într-o ţară exclusiv agricolă, sunt numai cât 2; în Belgia sunt alte aşezăminte carefavorează agricultura, precum comisiile provinciale; la noi în ţară — nimic. Exista un minister al lucrărilor publice şi alagriculturei în ţara noastră, dar în realitate este numai cât cu numele. trecând apoi la istoria unora din industrielenoastre, au arătat mai Întâi încercările de a se introduceindustria mătasei la noi. Pe la 1853 s-a înfiinţat în Bucureşti compania sericolă , care au organizat o fabrică, aducândvro 6 lucrătoare franceze şi întrebuinţând şi vreo 40 de românce . Fiind însă că se ivise o boală în sămânţa gândacilor demătasă în Franţia şi în Italia, apoi neguţitorii franceji şi italieni veniră la noi în ţară căutând sămânţă . Această căutare aseminţei făcu pe sericultorii noştri ca să se ocupe mai ales cu producerea seminţei, care exclude pe aceea a gugoaşelorde pe care se torcea matasa . Fabrica companiei sericole , nemaiavând gugoaşe pentru tors, se închise, iar, încetândboala din Franţia şi Italia, sămânţa noastră nu mai fu cumpărată, încât , pe când în 1869 exportul productului gândacilor