Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

185demagogii. Mai mult încă: dacă turcii de astăzi duc frânele guvernului în acest fel este pentru că totdeuna au găsit îngreci unelte cari - i apără, îi susţin, îi împing chiar la corupţie.Adevărata otravă a Orientului este acest popor linguşitor, faţarnic, dispus la pradă şi la înşelăciune — şi întradevărAbdul-Hamid are dreptate când zice că grec de treabă nu se găseşte.Este nevoie să mai amintim istoria specială a românilor ca să arătăm cum aceşti oameni şi-n al treilea neam încăau otrăvit şi otrăvesc viaţa noastră publică şi privată? Când Radu cel Mare, domnul Ţărei Româneşti, au adus în ţară pepatriarhul grec Nifon, acesta, în loc să-şi caute de biserică, a 'nceput să facă politică, să-şi creeze partidă între boieri, săascută şi să învenineze şi mai mult duşmănia dintre Dănuleşti şi Drăculeşti, între descendenţii lui Mircea şi Dan I. ÎnMoldova, un grec (Despot) strică prin intrigi de curte domnia lui Lăpuşneanu Vodă şi aduce pe acel zimbru la oadevărată furie şi sete de sânge .Şi dacă s-au stricat rândul şi tocmeala acestor ţări, dacă am pierdut provinţii, dac - am înlăturat cu uşurinţăobiceiuri bune şi vechi, dac' au intrat corupţia şi laşitatea în clasele vechei societăţi româneşti, totdeauna izvorul acestorrele se va găsi c-au fost sau un grec sau o mână de greci.Şi această naţie, care prin îmbătrânire au pierdut toate calităţile, păstrând numai viţiile antice, care în decursulevului mediu au corupt arhitectura, muzica, pictura, această naţie care au înveninat viaţa popoarelor învecinate, care leautrădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, aceastănaţie cu înnăscut instinct de viclenie şi tâlhărăşug , aceasta să fie conducătoarea Orientului?Dar vom uita oare identitatea şi atavismul caracterului?Oare neapolitanii, de mii de ani colonie grecească în Italia, şi-a pierdut caracterul? Nu sunt tot laşi, mincinoşi,înşelători, hoţi precum au fost înainte de-o mie de ani? Nu ni se vorbească de revoluţia grecească, care doarme pe lauristrăini, în care căpetenii şi ostaşi au fost albanezi, macedo - români şi slavi, rase înşelate de linsa linguşire a grecilor;căci toată acea sămânţă de războinici, dacă s-ar ciurui dintre oamenii însemnaţi şi viteji, nu cred că s-ar găsi un singurgrec de origine. Spada cavalerească a grecului adevărat şi originar o cunoaştem, ea iubeşte spatele şi se numeşte la noicuţit. Pentru codru, pentru unghiuri de uliţă şi în orice caz pentru demagogie şi comunism sunt coapte capetele grecilor,dar nu pentru a aduce o dezvoltare sănătoasă între popoarele Orientului; şi, pentru a caracteriza lapidar această rasă,vom spune că, dacă Orientul ar avea să aleagă (la ceea ce, mulţămită Domnului, n-am ajuns încă) între o predominaregrecească şi una jidovească, cea jidovească e de preferat.[10 octombrie 1876]GRECIA [„PRECUM ERA UŞOR..."]Precum era uşor de presupus, zgomotele despre animaţia, războinică a palicarilor, privite de aproape, se reduc laoraţii frumoase, în care patrie, libertate, egalitate ş.c.l. au jucat desigur un rol considerabil. Cel puţin ,,AusburgerAllgemeine Zeitung" primeşte o corespondenţă din Atena care arată că răsunetul din ziarele europene e exagerat, bamincinos chiar. Mişcarea care stăpâneşte spiritele are un decurs liniştitşi pacinic. S-au vorbit mult în vremea din urmă despre suferinţele şi apăsările fraţilor din provinţiile greco - turceşti ,însă nicăiri n-au ieşit de pe buzele oratorilor măcar aluzia unei provocări războinice. Se plâng toţi că în momente atât decritice Grecia sta, cu totul nearmată şi vor să facă în toată graba ceva pentru a împlea acest gol simţitor. Dar armată şiflotă nu se pot scoate din pământ . Ministrul de război Karaiskakis (care, grec fiind, se înţelege că e un om însemnat şipricepe ce trebuie pentru a pune armata pe picior de război) ar face el ce-ar face dacă ... considerente ,,politice" şifinanciare nu l-ar opri. În fine, fie vreme bună, fie rea, Grecia aşteaptă că tot cele şepte puteri se vor milostivi a gândi ladânsa când se va face împărţala averii turcului. Numai să nu moară cumva Kyrios înghesuit la pomană.[10 octombrie 1876][„«ARMA LA PICIOR"],,Arma la picior!" e astăzi, în urma unei a doua scrisori a împăratului Alexandru, deviza Austriei. A pierit fărăurmă neliniştea asupra procedurei Rusiei, asupra respingerei armistiţiului turcesc şi a zgomotoaselor înarmări; se va fipronunţat cuvântul magic care-i face pe austriaci moi ca ceara. Ziare germane vor să ştie că Austria nu se va împotriviintrării ruşilor. România se zice că va avea asemenea permisiunea ca cu cei 80000 de oameni ai săi să ajute laîmbunătăţirea soartei ,,fraţilor creştini". Grecia, despre care unele telegrame vestesc că e pe cale a încheia alianţăofenzivă şi defenzivă cu Serbia, va intra asemenea în acţiune, cel puţin regele Georgios, care s-a primblat pân - acuma ,