Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

184[,,«CORESPONDENŢA POLITICĂ» VESTEŞTE..."],,Corespondenţa politică" vesteşte din Cetinie sub data de 7 oct.: Calcul cuminte este fără îndoială o însemnatătrăsătură de caracter a prinţului Nicolaie. Cu toate acestea nu se poate tăgădui că multe întâmplări din lunele din urmăau răsplătit cu rău ţinuta altfel atât de precaută a prinţului. El au făcut mai cu samă esperienţa că pediplomaţia turcească nu se poate întemeia nimenea. Atât Derviş Paşa când era guvernor - general al vilaietului Bosniei,cât şi Ali Paşa mai târziu au făcut prinţului avansuri care n-au fost primite întotdeauna cu neîncredere. Dar acestesperanţe s-au risipit ca fumul tocmai atunci când se credea că se vor realiza. Cele din urmă tractări diplomatice s-auîntrerupt în momentul în care erau să ajungă la o încheiere mulţămitoare.La 26 sept. au sosit aicea ştirile neplăcute despre pronunciamentul din Deligrad. În 29 sept. au venit comunicăridin Constantinopole (prin mijlocirea consulului general englez din Raguza, d-lui Monson *) care puneau în perspectivăun armistiţiu mai lung şi închierea unei păci favorabile. În 2 octomvrie cele din urmă greutăţi au fost înlăturate prinmijlociri engleze şi italieneşti. Urmarea a fost că prinţul a permis proviantarea armatei lui Muktar Paşa şi a câtorvaforturi turceşti. Deodată veni un contraordin din Constantinopole care c-o lovitură schimbă faţa lucrurilor. Atât armataturcească din Albania cât şi cea din Herţegovina atacară prin surprindere pe montenegrini şi acuma suntem iarăşi înmijlocul războiului. Sigur e că diplomaţia turcească nu s-a purtat sincer cu Montenegro. Cum stau lucrurile astăzi, sepoate spune apodictic cumcă drumul pentr-o pace separată este astăzi închis. Prinţul Nicolaie a mers la montenegriniisăi, la Bielopavliţe. Cei din urmă montenegrini cari mai îngrijeau de gospodărie au fost chemaţi sub arme. Puterilemilitare se urcă la 21800 oameni. De la începutul războiului parte au căzut, parte s-au rănit 2200 oameni. Spre a împleaacest gol s-au chemat sub arme toţi tinerii de la 15 — 16 ani.[8 octombrie 1876]FRANCIA [„ÎNTRE PĂRERILE..."]Între părerile privitoare la o rezolvire a Cestiunei Orientului desigur că aceea a unui admiral şi membru alAcademiei va atrage atenţia publicului. Dacă o aseminea părere e justă sau nu e o altă cestiune, pe care vom lămuri -o mai la vale.D. admiral Jurien de la Graviere încheie cartea sa cea mai nouă ,,La situation du Levant", cu dorinţa de a vedeaelenismul în Turcia opuindu - se panslavismului. După d-sa rezultatul cel mai însemnat al revoluţiei greceşti din 1821n-au fost crearea micului regat grecesc, ci transformarea Turciei. Între cele 12 milioane de creştini autorul crede căneamul lui Kyrios Pappadakys este cel chemat de a dirige soarta Orientului. Toate par a-l face apt pe numitul Kyriospentru un asemenea rol: activitatea (în luare de mită şi-n dezbrăcarea călătorilor în codru), inteligenţa (în şiretlicuri şisofisme), în fine patriotismul (dovada bună: starea înflorită a Greciei). Egipetul, care era mai o colonie franceză, vadeveni una engleză sau franco - engleză . Turcia va fi în curând o colonie europeană. Grecii pot renunţa fără părere derău la ,,marea lor idee" ; industria, negoţitorii, bancherii lor vor lua mult mai curând sceptrul din mâna osmanilordecât o agitaţie sterilă. Înainte de toate se cer drepturi civile egale pentru toţi. Dacă li va plăcea turcilor sămonoplizeze serviciul militar pentru dânşii şi să se mărginească cu lene la cultura pământului strămoşesc, atuncivremea nu e departe în care scumpirea traiului li va face cu neputinţă viaţa în ţara lor proprie. Ei vor avea soarta raseiMandgiu, cari au biruit China, iar pământul Mandgiuriei a trebuit să-l cedeze chinejilor. Munca este legea lumiimoderne, care mi are loc pentru leneşi. D. Jurien de la Gravičre este membru al Academiei franceze, prin urmare unom de la care nu ne putem aştepta de-a auzi decât idei de Manchester după calup. În faptă predominarea intrigantuluişi răutăciosului element grecesc în Orient ar fi o nenorocire şi mai mare decât supremaţia turcească. Demosul grecescdin antichitate şi până astăzi s-au arătat incapabil de-a constitui un stat ca oamenii. În lumea antică caractere nobileşi mari erau răsplătite de acest demos disculţ şi palavragiu cu ostracismul; Imperiul bizantin, venit în urmă, e cuibulvicleniei, deşertăciunei şi corupţiei în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice şi mai ignorante