Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

182icoana unor stări nu numai turceşti:De când am început a maimuţi fără îndemânare mincinoasa civilizaţie a Europei, adecă am început de la Z în locde-a începe de la A B C , s-au prăsit acei linguşitori mizerabili care au înşelat pe monarh asupra adevăratei stări aimperiului şi pentru a-şi ajunge la scop au făcut curte cafegiilor, ciubucciilor, bărbierilor palatului, ba până şi rândaşilorde la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor aceşti oameni nobili au esercitat o nemărginită înrâurire asupra înaltei Porţi,favoritismul în întinderea sa cea mai mare a fost buruiana ce s-au prăsit pe această grămadă de gunoi; laşitatea aînlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea. Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcţionari,guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile şi şcoalele noastre bazele administraţiei, legea sfântă (seri), ceimai mulţi preferau de-a deveni sclavii cutărui efendi, pentru că acesta putea mai iute să le procure un post. Funcţionariinumiţi astfel se temeau de destituire, căci ce erau să înceapă, fără post? Cu cunoştinţele câştigate pe această cale puteausă moară de foame.Aceste adevăruri, aplicabile şi la alte ţări unde se fac deosebiri între oamenii ,,cutăruia" sau ,,cutăruia", sunturmate de imputări făcute făţărniciei presei şi diplomaţiei europene. Căci în faptă moametanii sufăr sub un asemenearegim tot atât , ba mai mult decât creştinii ,,căci aceştia se pot adresa la preoţi, la patriarhi şi, ca ultimă instanţă, la vrunconsulat sau la vreo ambasadă; dar la cine se poate adresa moametanul?" În faptă starea aceasta de lucruri are multeanalogii cu cea socială din România — mutatis mutandis însă. Rolul senzitivilor creştini îl joacă la noi străinii, evreiimai cu samă, rolul turcului — ţăranul român. Atingi urechea unui evreu obraznic? Toată presa europeană strigă. Daraceastă presă ocupatu-s-a ea vrodată de mizeria şi mortalitatea populaţiunei române?[6 octombrie 1876]RUSIA [„FORMAREA A REGIMENTE..."]Formarea a regimente întregi de voluntari, înarmarea militară, înrolări continue, cumpărarea de corăbii şi detunuri, conscripţiuni de cai, apoi chemarea contelui Reutern, ministrul de finanţe, la Livadia, pentru a scoate din pământbani, perspectiva unui împrumut forţat înlăuntrul ţărei, de vreme ce pieţele străine păstrează o statornică surzenie, toateacestea şi multe altele câte se petrec în ţara rusească — oare semne de pace să fie? Adăogăm că în cercul consultărilordecisive din Livadia au intrat şi eventualitatea abdicării împăratului Alexandru în favoarea principelui de coroană.Până acuma birourile de corespondenţă vestesc că propunerea Turciei pentru un armistiţiu de şase luni au fostrespinsă de Rusia, admiţându - se cel mult unul de şase săptămâni . Motivul principelui Gorciacof este că Serbia nupoate fi condamnată la o situaţie atât de precară şi de costisitoare timp de jumătate de an. Cu toate acestea principeleadmite prelungirea armistiţiului de şase săptămâni în caz dacă tratările de pace ar cere - o aceasta.[6 octombrie 1876]SERBIA [„UN CORESPONDENT SUSŢINE..."]Un corespondent susţine că armata sârbească a încetat de a fi armată sârbească şi a devenit un corp rusesc; căcicomandantul, generalii, ofiţerii şi subofiţerii sunt ruşi. Sîrb mai este doar soldatul de rând , care de voie de nevoiemerge la război, ca să aibă ce ucide tunurile turcilor. Generalii sârbeşti sunt aproape toţi disponibili şi petrec încafinelele de la Belgrad cu ciubuc, cafe şi joc de cărţi. Până acuma sunt în armată 479 ofiţeri ruşi, 592 de subofiţeri şi1800 de cazaci. La monastirea Jiţa se fac pregătiri pentru încoronarea regelui Milan; la 9/22 octomvrie va avea locbotezul prinţului de coroană, în onoarea căruia a început a se şi forma o legiune de voluntari numită a Kralieviciului.[6 octombrie 1876]