Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

181Presa străină e preocupată mai cu samă de două puncte ale politicei noastre, unul călătoria la Livadia, al doileaconcentrările. Deşi armata, rezervele şi miliţia teritorială se concentrează pe divizii, şi anume cu scopul instrucţiei şi almanevrelor de toamnă, presa străină clatină din cap şi se crede în drept a afirma că manevrele sunt numai pretextulconcentrărilor. Oricare ar fi credinţele asupră - ni , cetitorul va găsi-o foarte natural că, în momente în care e în cestiunenu pacea noastră, ci a Europei întregi, a pune mânile 'n sân ar fi o nesocotinţă, iar maxima veche şi prevăzătoare ,,şi vispacem para bellum" singura a cărei aplicare se impune de sine.Miniştrii noştri s-au întors de la Livadia. Desigur că, afară de unele lămuriri de o fatală, generalitate, puţinelucruri ni se vom împărtăşi din întreverderile cu marele autocrat al tuturor Rusielor; dar aşa se şi cuvine, căci nu acestesunt vremile în care acţiunile de stat s-ar putea petrece în plină lumină. Înregistrăm numai, fără a da crezare, ciudatulzgomot cumcă ministrul nostru prezident ar fi mers la Livadia pentru a propune împăratului Rusiei alianţa şi comandasupremă a armatei române.[6 octombrie 1876][„POARTA AU COMUNICAT..."]Poarta au comunicat prin o circulară dorinţa de a încheia un armistiţiu de şase luni de zile, adecă până la finelelui martie anul viitor. Ziarile austriaceşti şi multe din cele germane văd într - această propunere o îndemânaticătrăsătură de eşec şi felicitează pe oamenii de stat de la Cornul de Aur pentru această fericită idee. Afară de aceeaterminii în care a fost comunicată această dorinţă lasă atăta câmp liber acţiunii diplomatice, încât e lesne văzut căsituaţia se va lămuri repede. Într-adevăr, dacă Rusia voieşte războiul, ea nu va accepta propunerea din cauze foartesimple. O campanie de iarnă e în favoarea oştilor slave, fie din sud fie din nord; pe când natura trupelor turceşti, căroranu li se poate disputa un estraordinar curagiu şi o deosebită energie în purtarea suferinţelor şi privaţiunilor, escludetotuşi campania de iarnă; căci pentru arab, egiptean şi alte rase de la miazăzi iarna e un duşman neînvins, pecare, după cum zice proverbul, nu-l mănâncă lupii. Din câte se vestesc asupra propunerii de armistiţiu vedem că Poartanu doreşte războiul. Ar primi orişicând pacea, păstrându - se neschimbat statu-quo teritorial. Pe de altă parte, propuindun armistiţiu aşa de lung, ea a propus dezarmarea miliţienilor pe vreme de iarnă, întoarcerea la căminuri şiredeprinderea cu pacinicele ocupaţii, reintrarea pe câtăva vreme în liniştea obicinuită, aşa încât orişicând pacea ar puteaieşi definitivă dintr-un atât de ademenitori provizoriu. Condiţiile armistiţiului sunt : 1) Sârbia nu poate reocupa poziţiilecare se află astăzi de facto în mânile turcilor (nu e esclus printr - asta ca ele să facă parte din zona neutrală). 2)Introducerea de arme şi muniţii în Serbia şi Muntenegru e oprită. 3) Intrarea de voluntari streini e oprită. 4) Nici Serbianici Muntenegrul nu vor putea da ajutor provinciilor turceşti răsculate.Totodată Poarta au comunicat puterilor asemenea prin o circulară ca va introduce în cea mai scurtă vreme osumă de reforme, şi anume: acele propuse de puteri numai pentru Bulgaria, Bosnia şi Herzegovina, ea le va introduce înimperiul întreg. Tocmai de aceea însă ea se roagă de a nu-i impune o îndreptăţire privilegiată a provinciilor numite, căciatuncea şi-ar pierde autoritatea; ci, din contra, aceste reforme să fie o emanaţiune a autorităţii statului turcesc şi săreîntărească în faţa supuşilor demnitatea ei. În orice caz, comparate cu răspunsurile evazive de până acum ale Porţii,aceste propuneri făcute în ton concesiv şi îmblânzit ar forma desigur baza unei acţiuni diplomatice clare şi temeinice —dacă toate puterile ar dori într-adevăr pacea precum o doreşte bietul turc. Aceste propuneri mai au avantajul că suntechitabile, căci ne-am înşela dacă am crede că populaţiunea moametană se află mai bine decât cea creştină. Un ziar arabce apare în Constantinopole face următoarea descriere:Funcţionarii din vilaieturile Aleppo şi Damasc se servesc de orice nedreptăţire şi arbitrarietate şi comit toatevexaţiunile posibile faţă cu poporul. Cu fiecare poştă primim plângeri în contra funcţionarilor şi un număr mare desuplici s-au dat Porţii tot asupra acestui obiect. Înalta Poartă să ni permită a o întreba dacă aceste plângeri a uneipopulaţii întregi se consideră, sau se pun ad acta. Sigur este că această stare de lucruri produce o nemulţămire deosebităşi o mare neîncredere în populaţiile acelor două vilaieturi.Iar foaia oficială a ministerului de război, ,,La Verite", luând act de acel articol, spune lucruri care par a fi