Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

175domneşte în abecedarul d. B. Constantinescu şi acela al învăţătorilor din Iaşi, pe care d. Beiu o prezenta aşa încât aduseîn cei mai mulţi din noi convingerea despre escenlenţa acestui metod.Cu Ocaziunea cestiunei geografice asociaţiunea asistă la nişte dezbateri îndelungate, în care metodul intuitiv fuprezentat sub două feţe deosebite. Unii cerură împărţirea şi propunerea geografiei începând de la apropiatul în spaţiula depărtat, cu alte cuvinte de la locul în care se află şcoala, descriind cercuri dince în ce mai mari până la îmbrăţişarea globului întreg; alţii, întemeindu-se pe principiul de la simplu la compus, susţinură sistemaplecărei de la ţara fie cea mai depărtată, dar care prezintă o figură mai simplă, nişte accidenţi teritoriali puţini, instituţiuni şi obiceiurimai primitive, şi terminărei cu ţara în care aceste condiţiuni se prezintă într-un mod foarte complect.Deosebite metoade intuitive se susţinură şi relativ la istorie. Aici îşi avu apărătorii săi şi metodul cronologico - progresiv şimetodul grupărilor şi metodul biografic şi metodul, am putea zice, tabelariu. Cu dezbaterile pro şi contra acestor metode câte aspectecu totul nouă luă cestiunea şi câte observări foarte interesante prezentară colegii Demetrescu, Scurtescu, Michăilescu, Bălteanu,Dobrescu şi Manliu.Sesiunea anului trecut se termină cu începutul dezbaterei gramaticale. D. Manliu, cunoscut în toată ţara prin cursurile sale deetimologie şi sintaxă românească, arătă în şedinţa finală modul în care ar trebui să fie introduşi începătorii în studiul limbei materne şicum ar trebui legate şi prezentate copiilor lecţiunile de gramatică.[29 septembrie 1876]UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢI[„PRIMIM DIN PARTEA..."]Primim din partea onor. Consulat c.r. austro-ungar din Iaşi următoarea adresă sub no. 6465:Conform cererei d-lui rectore Universităţii c.r. în Cernăuţi, din 26 septembrie a.c., sub no. 2, am onoare a vă comunica pelângă aceasta un esemplar despre ordinea prelecţiilor la acea Universitate, pentru semestru de iarnă 1876 — 1877, rugânduvă săbinevoiţi a face ca conţinutul catalogului lecţiunilor să fie cunoscut, şi că în Universitatea c.r. Frantz Iosef în Cernăuţi se vor ţineaprelegeri regulate asupra limbei şi literaturei române, asupra Filologii compurative române şi asupra dreptului civil francez.Primiţi etc.Omenia omenie cere şi cinstea cinste. Deşi adresa reprodusă inventează ştiinţe nouă, precum ,,filologiacomparativă română" (care poate va fi cea comparativă a limbelor romanice), deşi numele M. Sale se scrie cu z şi nu tz(,,Frantz" Iosef), totuşi vom sta la vorbă bună şi vom întreba cum de ni se întâmplă nepomenita onoare de a fi rugaţi săreproducem catalogul de lecţii al mult cinstitei Universităţi de Cernăuţi, şi aceasta încă în ajunul serbărei dureroase auciderii lui Grigorie Ghica VVd. Ştim cu toţii că acel institut a fost creat drept recompensă pentru manifestaţia din anultrecut, ştim că profesorii toţi, înainte de a fi numiţi, a trebuit să-şi scoată sufletul în palmă şi să declare că preste untimp oarecare vor ţinea prelegerile în limbă germană, chiar la facultatea teologică. Acuma vedem că la această facultate,în care limba germană e aşa de trebuincioasă ca piperiu 'n ochi, trei din profesori, d-nii Isidor Onciul, Eusebiu şiConstantin Popovici au şi început a ţinea prelegeri în numita limbă, deşi consistoriul metropolitan s-au învoit laprefacerea în facultate a institutului său teologic numai cu condiţia ca limba de propunere să rămâie cea românească.Vedem că, deşi condiţia a fost admisă de către d. Stremeyer, totuşi astăzi se întîmplă contrariul. Ştim apoi că însuşilimba şi literatura română se vor propune în limba germană şi că singura cauză din care d. I. G. Sbiera a rămas numaisuplinitor al acestei catedre este că a refuzat de a ţinea în limba germană cursul său. Toate acestea le ştim aicea şi totuşi— totuşi [de ce] nu suntem dispenzaţi de onoarea de a înregistra redeschiderea unui institut cu tendinţe germanizatoare,în care opiniile politice ale profesorilor sunt lucrul principal şi ştiinţa lucru secundar? Poate pentru că d. Schiffnerpropune dreptul privat francez? Dar propuie - l câtu - i place. Juriştii noştri din ţară sunt atât de familiarizaţi culiteratura dreptului francez, încât mulţi din ei ar putea fi profesori în Franţa, necum la noi. Poate că numitul domngândeşte să ne înveţe carte franţuzească astăzi, când am început a ne plânge de estrema galomanie a cercurilor noastreculte? Aceste încercări de a familiarizapublicul românesc cu institutul sui generis din Cernăuţi nu ne încălzesc defel când ştim că mediul pe care d. Stremeyer