Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

169[19 septembrie 1876]SERBIA[„CORESPONDENTUL ZIARULUI..."]Corespondentul ziarului ,,Temps" scrie următoarele:Oamenii din diviziunea lui Horvatovici, azi cea mai bună din armata sîrbă, deteră semnalul (proclamărei). O particularitatecurioasă: în această diviziune sunt mulţi români. Aceştia dovediră căldura capetelor lor româneşti, arătând cea mai vie esaltaţiune;îngenunchiară, sărutând pământul , făcându - şi cruce în mai multe rânduri .Ştiţi că la începutul ostilităţilor, românii din districtele orientale erau universal acuzaţi de cătră sârbi de laşitate şi trădare. Eiîntr-adevăr nu se băteau prea bine; însă se mai împodobea, mijloc comod de a nu mărturisi lipsele de curagiu ale sârbilor . Să spunem,pentru onoarea rasei latine, că cu ajutorul disciplinii şi al esperienţii, fraţii noştri de limbă, românii, devin din contra soldaţi escelenţişi nu dezmint sângele roman care curge amestecat în vinele lor ca şi în ale noastre. Diviziunea Horvatovici este aceea care a esecutatacel frumos marş tournant din Bania prin Kniajevatz, la Alexinatz, repetând astfel fără zgomot ceea ce turcii făcuseră pe un drumfacil. Ea este aceea care, după lupta de la 1 septemvrie, a făcut cele mai mari serviciuri. Departamentele române au suferit mai multdecât celelalte din cauza prezenţei turcilor în valea Timockului, de aci negreşit acel extraordinar entuziasm.După cum am anunţat în n-rul de duminică, războiul au reînceput. În cercurile diplomatice se crede totuşi cănota lui Ristici care vestea puterilor reînceperea ostilităţilor, ba chiar războiul însuşi nu vor fi în stare de-a împiedecaacţiunea pacifică a puterilor, mai cu samă fiindcă Poarta dăduse a înţelege mai dinainte că primeşte condiţiile de pacepropuse de puteri şi că singura ei rezervă este de a nu se cita anume provinciile în care are a se introduce reformaadministrativă, pe când puterile pretind citarea în tractat a provinciilor Bosnia, Bulgaria şi Herzegovina.În aceeaşi vreme Norddeutsche Allgemeine Zeitung (organul cancelarului germanic) publică o corespundenţădin Petersburg care aruncă o ciudată lumină asupra renumitului acord ce domneşte între puteri în privirea pacificăriiOrientului. În ea se spune că Rusia nu e mulţămită cu concesiile ce le acordează proiectul Angliei, ci doreşte formareade mici state autonome cu principi ereditari având raporturi de vasalitate cu Poartaegale cu acele ale României. Aceste state ar fi tributare însă abia peste câţiva ani, având nevoie de a răsufla şi a seîntrema după pustiirile războiului civil.Cestiunea proclamărei principelui Milan de rege al Serbiei e deocamdată in suspenso. Principele să fi promis deanu pune nici o valoare pe titlul de rege, nici de a deduce drepturi nouă din el, a declarat însă totodată că are nevoie atâtde Cernaief cât şi de armată şi nu poate să-i dezavueze în momente aşa de grave. Poarta pin reprezentanţii ei auînştiinţat puterile că va reîncepe ofenziva împrotiva Serbiei.[22 septembrie 1876]DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI[„ASUPRA BĂTĂLIEI..."]Asupra bătăliei din 16/28 septemvrie avem următoarele detalii. La 8 ore dimineaţă sârbii comandaţi de Cernaiefşi Horvatovici au început lupta în contra turcilor, prin surprindere, căci aceşti din urmă sperau în continuareaarmistiţiului. Sârbii trecură Morava pe la Babovişte şi Buimir, locuri pe care le ocupară, pe când Horvatovici, operândîndărătul turcilor, ocupă Kruşie, spre a li tăia turcilor comunicaţia cu Niş. La 12 ore de - amiazăzi sârbii luaserăBuimir, la 8 sara după o sângeroasă luptă forţară Teşiţa cu asalt strigând : ,,Trăiască Regele!" Lupta principală a fost laKrevet, unde Cernaief a comandat în persoană. Din aceste detalii se deduce că turcii sunt încunjuraţi în poziţiile lor.Dar lectorul, obicinuit cu buletinele de victorii de pe acest câmp de război, întorcând pagina şi cetind de - a'ndărătelea va găsi tocmai contrariul celor susţinute de sârbi . După telegrama din Constantinopole atacul sârbilor aufost respins cu vigoare, iar turcii şi-au mănţinut poziţiile de până acuma. Totodată se vesteşte o victorie însemnată aturcilor lângă Deligrad. Ranko Alimpici s-au întors la comanda sa a armiei de pe Drina, iar armia de pe Ibar e pusăacuma sub comanda generalului rusesc Novoseloff.[22 septembrie 1876]