Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

159Abdul-Hamid se poartă europeneşte, păstrând din îmbrăcămintea orientală numai fesul, pe care nu-l poatesuferi, dar, ca turc bun, nici nu-l poate lepăda. Deprins cu gimnastica şi scrima, arareori şede pe-un scaun fără ca maiîntâi să-l fi ridicat cu mâna de-un picior, spre a-şi arăta tăria. Lumea vorbeşte că Abdul-Hamid e mână spartă şi-i placeoca mare, dar lumea n-are cuvânt ; din contra, s-ar putea spune că leagă paraua cu şepte noduri şi are obiceiuri foartesimple; căci afară de femeia sa legitimă are numai o singură ţiitoare şi nici bagă-n samă pe celelalte odalişce aleharemului său. Predilecţia sa pentru toate soiurile de dobitoace domestice, dar mai cu samă pentru păseri, e cunoscută;astfel are un cacadú, cu care petrece ceasuri întregi. Un interes iarăşi nu mic îi inspiră animalele împăiete: şerpi,şopârle , momiţe; ba-n vremea din urmă şi-au îndreptat zelul său de colector asupra gândacilor şi fluturilor. Afară deaceeanu scapă nici un prilej pentru a cumpăra arme frumoase şi vrednice de mirare, aşa că are în palatul său de varălângă Dardanele un mic arsenal preţios. Aici avea el obicei să trăiască cu nevasta şi cu copii, un băiet de şase şi o fetiţăde trei ani; până ce în aprilie al anului acestuia au intrat în conspiraţio contra lui Abdul-Aziz, a vizirului Mahmud şi aşeihului Hassan. Pentru a putea primi mai cu îndemânare pe numeroşii săi vizitatori, el ocupă o încăpătoare casă deţară, a cărei intrări gemură în curând de bei şi de ulemale. Hamid e un mahometan foarte ortodox. El nu lasă nici unadin închinăciunile rânduite de lege şi-i place chiar să facă paradă cu evlavia sa. Dacă 'n vremea rugăciunii e afară decasă, pune să-i aştearnă un covor la pământ şi-şi face rugăciunile înaintea norodului. Dar i se 'ntâmplă , ceea ceprorocul opreşte espres, că se lasă stingherit în evlavia lui, ba o întrerupe chiar pentru a da porunci slugilor sau a salutape vrun cunoscut. Când locuia încă în micul său palat de la Kiahat-Hodné, ţinea un soi de popă de casă, pe care-l trataca pe un caraghioz, îl îmbraca cu fel de fel de straie pestriţe şi-i făcea barba de râs şi de batjocură, făcând cu dânsul omulţime de comedii şi de năzbutii. Tot astfel, vorbea în termeni foarte nerespectuoşi de şeik - ul Islam, şi când acesta aajuns să cadă, el se bucura că „acest porc bătrân " — espresia cea maidespreţuitoare de care se poate servi un turc — încetase de-a domni. Împrotiva ghiaurilor în genere sultanul nu numai că n-areantipatie, ci din contra îi laudă; numai pe greci nu-i poate mistui şi-i încredinţat că, în tot Ţarigradul, grec cinstit şi de treabă nu se află.— Doamne! Cum nu putem şi noi să-i trimitem peşcheş câţiva greci de Bucureşti, marfă extrafină frizată laParis, pentru ca acest sultan, iubitor de hărţi, să li scoată pe nas harta republicei universale şi contractul soţial a lui Jean-Jacques.[7 septembrie 1876]SERBARE ANIVERSARĂMiercurea viitoare, în 8 septemvrie, va avea loc, în localul Institutului academic, sărbarea aniversară pentruînfiinţarea de 10 ani a acestui stabiliment, deschis la începutul anului şcolar 1866 — 1867. Toţi tinerii cu diploma debacalaureat ieşiţi din Institut au primit invitare specială pentru a lua parte la această serbare şi, după cum aflăm, cu acestprilej se va propune formarea unei asociaţiuni între toţi foştii elevi ai Institutului academic, precum asemine asociaţiuniesistă în străinătate. Felicităm pe iniţiatorii unei idei atât de fericite, a căria menire este de a cimenta unirea şi înfrăţireaîntre toţi tinerii care au stat, mai mult sau mai puţin timp, pe aceleaşi bance, şi s-au adapat în copilăria lor la acelaşizvor intelectual. Cine nu ştie câte amintiri dulci lasă în urmă acest timp fericit şi cât de trainice legături formează![1 septemvrie 1876]S-A OBRĂZNICIT TURCULCu ocazia suirei pe tron a sultanului Abdul-Hamid, Măria Sa Domnul a primit, după cum spune ,,Journal deBucarest", o notificare identică cu cea trimisă kedivului de Egipet, beiului de Tunis, şerifului de la Mecca, vilaieturilorde Hedgias şi Iemen, apoi guvernărilor generali ai imperiului şi comandanţilor trupelor în campanie. Textul acestei întradevărnecalificabile notificări este acesta:Maiestatea Sa sultanul Murad Khan, nefiind restabilit din boala ce l-au cuprins de la venirea sa pe tron, au fost depus conformlegii Cheri. Urmând regulele dinastiei otomane, prinţul moştenitor legitim, sultanul Abdul-Hamid Khan, s-a suit pe tron astăzi 11Chaban al anului 1293.Dumnezeu să 'ngăduie ca venirea sa să fie o cauză de fericire şi prosperitate pentru toţi supuşii săi, Amin.