Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

155răspândite că guvernul englez adică s-ar fi despărţit de celelalte puteri în încercările de mediaţiune şi ar fi luat o ţinută deosebită. Dincontra, deodată cu avizul rusesc asupra valorii alianţei celor trei împăraţi, ni vine din altă parte asigurarea că în cestiunea păciidomneşte acordul cel mai complect între toate guvernele Europei şi că în esenţă situaţia diplomatică este aceeaşi cum era în vremeaprezentării proiectului de reformă la Poartă, cu deosebire numai că Anglia, faţă cu întrebările concrete şi deschise, nu mai are nici înprincipiu, nici în praxă vre - un motiv de - a - şi mănţinea rezervele sale din trecut. În fine mai fără escepţie predomneşte o ideeoptimistă asupra succesului ce-l vor avea tractările de pace.[25 august 1876]SĂMÂNŢĂ JIDOVEASCĂ DIN CERNĂUŢID. Carol Emil Franzos, recte Franzois, care primejduieşte câteodată citirea ,,Nouăi prese libere" [prin]foiletoanele sale, scrise în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvânt francezo - judaică şi-au tipăritimpresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloaiei şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea, subtitlul ,,Aus Halb-Asien" (din Semi-Asia). D-sa numeşte aceste secături icoane de cultură (Culturbilder) din Galiţia,Bucovina, Rusia meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare,trebuie să le cunoşti limba, căci cunoştinţa limbei jidoveşti nu poate servi decât pentru a te introduce în universităţiledin Târgul-Cucului . Ca toţi jidanii, cari în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin espresii mârşaveşi obraznice, şi acest tânăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Presse" nu-şi cunoaşte lungul - nasului , judecă făr' a ştinimic şi batjocoreşte toate popoarele câte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-luiFranzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful" român îl citează numai în iniţiale (S.d.T., poate că„Siebenbürgisch-deutsches Tagblatt"), publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura, pentrua le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămânzi de calomnii în contra românilor.[25 august 1876]BIBLIOGRAFIE [„A IEŞIT DE SUB TIPAR..."]A ieşit de sub tipar ediţiunea a doua (?) a ,,Noului metod de geografie elementară" de A. Gorjan. Această ediţie— care însă ni se pare că nu e a doua ci cel puţin a treia — cuprinde însemnate schimbări în bine, căci autorul ni seprezintă astăzi ca un hotărît părtinitor al metodului intuitiv.Spre a arăta punctul de plecare pedagogic al cărţii, reproducem din prefaţă următoarele:Sunt două, metoade însemnate după care se predă studiul geografici: metodul vechi sau metodul analitic, care începe cuîntregul şi ajunge la parte, adică, începe cu descrierea globului, a continentelor şi cu încetul ajunge la locul naşterei, şi metodul sinteticcare începe cu partea şi ajunge la întreg; adică începe cu locul naşterei, de esemplu cu şcoala sau cu casa părintească, apoi continuă cucomuna, plasa, districtul, ţara întreagă, ţările vecine şi aşa mai departe. Se înţelege că descrierile vor fi totdeauna măsurate cu gradulde dezvoltare al puterilor de înţelegere ale copilului.Autorul se hotărăşte pentru metodul sintetic 1 şi bine face. Deşi aprobăm în teorie ceea ce ni spune prefaţa, deşirecunoaştem că cel întâi pas este făcut pe această cale şi că faute de mieux cartea trebuie introdusă, totuşi vom observaşi neajunsurile ei, asupra cărora autorul ar trebui să revie. Cele mai însemnate ni se par greşelele de definiţie şi celegramaticale; căci, dacă o cunoştinţă materială falsă se poate rectifica prin esperienţa proprie sau strămă (scrisă), nu e totastfel cu cele de limbă şi de logică cari se contractează prin deprindere şi cu greu se pot dezvăţa.cu piatră".Aşa d. ex.: ,,Oraş numim o adunare mare de mai multe case, bine zidite şi frumoase, cu strade regulate, aşternuteAdunare mare de mai multe ... Dacă-i adunare, se 'nţelege că-i de mai multe, nu de una sau două. Apoi case binezidite şi frumoase, strade regulate aşternute cu piatră etc. sunt tot note care nu caracterizează oraşul. Există oraşe maricu case urâte şi rău zidite şi cu uliţi nimic mai puţin decât regulate şi a căror aşternut de piatră e mai mult o ironie şi unatentat la bătături decât un pavagiu, d. ex. Bucureştii, cărora totuşi nu li vom refuza numele de oraş. De-aceea definiţiaeconomiei politice ar fi fost şi mai esactă şi mai vie. Prin definiţii rele copiii învaţă a lua sama la lucruri neesenţiale şi atrece cu vederea pe cele esenţiale.