Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

148[6 august 1876]PENSIONATUL FAJARDSe ştie că foasta directoare a institutului de domnişoare Santa Maria a deschis în locul aceluia un institut al săupropriu, cunoscut de mult onor. public iaşan prin soliditatea sa. Ne îndeplinim o datorie atrăgând atenţia cititorilornoştri asupra anunţului acelui institut, publicat în numărul de astăzi.[6 august 1876]DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI[„CU SCHIMBAREA LINIEI STRATEGICE..."]Cu schimbarea liniei strategice a sârbilor , se vede că nu s-a schimbat totodată şi soarta armelor lor, cel puţin, devom crede ştirilor aduse de ziarul unguresc ,,Nemzeti Hirlap", atunci retragerea dincoace de Drina a generaluluiAlimpici ar fi fapt împlinit. El să-şi fi pierdut poziţiile într-o luptă în care au căzut 800 de morţi din armata sârbească .Faţă cu aceste ştiri, telegrame sârbeşti spun că micile ciocniri pe care le-au avut trupele acestui general nu au schimbatîntru nimic situaţia militară; cu toate acestea se pare că generalul a renunţat deja la împresurarea Bielinei şi că se află cuputerea trupelor sale pe teritoriu sîrbesc, avându - şi numai avangardele în Turcia, sevede deci că a renunciat de a mai începe ofenziva în Bosnia. Acelaş ziar susţine că Ahmet-Eiub Paşa ar fi luat„neînvinsele" defileuri de la Bania, că Horvatovici, şeful armiei de pe Ibar, ar fi fost din nou învins şi Ali-Saib Paşa arfi acum înaintea oraşului Cruşevaţi. Dacă aceste sunt adevărate, atunci ar fi îndreptăţită vestea că Cernaief voieşte sădizolve şi aceste două corpuri de pe Ibar şi de pe Drina şi să le contopească cu marea sa armată de pe Morava.Alături cu mişcările războinice, trebuie să luăm act şi despre încercările diplomatice ale Angliei de-a împăcapărţile între ele. Sigur este că Anglia au avizat prin ambasadorii ei atât la Bosfor cât şi lângă Dunăre cumcă într-unmoment dat ea este gata de a-şi oferi serviciile de bună mijlocitoare între statele în luptă. La această oferire a Anglieiamândouă părţile au răspuns cu multă precauţiune; ele au luat act cu multă recunoştinţă de prevenitoarea bunăvoinţă acabinetului englez, au asigurat însă că până în momentul de faţă nu află cauze îndestul de grave spre a apela la aceastămediaţiune. O depeşă sub data 7/19 august dezminte ştirile despre încheierea unui armistiţiu, anunţă că în aceea zigeneralul Alimpici, care fusese în Belgrad, a plecat iarăşi la armia sa de pe Drina, însoţit de mai mulţi ofiţeri bavarezi,că principele Milan se află tot în capitală şi în fine că comisia permanentă a Scupcinei ar fi voind să trimată odeputaţiune la ţarul Rusiei, spre a-l ruga să intervie în favorul Serbiei. Această din urmă ştire e mai greu de crezut.Cernaief numeşte în cadrele sale o mulţime de ofiţeri ruşi. În toată ziua soseşte un număr mai mare ori mai micde voluntari de foarte deosebite grade, care se înrolează sub stindardele sârbeşti şi cari, până la un grad oarecare, vor fiîn stare să suplinească golurile intelectuale şi tactice ale nedeprinsei armate.Scupcina este convocată pentru ziua de 16/28 august.Mai norocite sunt armele muntenegrimlor. După victoria de la Vucidol, principele, auzind că însemnate puteriturceşti s-apropie dinspre Albania de marginele ţărei sale, au părăsit Herţegovina şi s-au retras în Muntenegru cu 10batalioane; iar în Herţegovina au lăsat de comandant suprem al trupei de ocupaţie pe socrul său voievodul PetruVucotici, care are a priveghea mişcările lui Muktar Paşa şi opri ajutoarele cari s-ar încerca să-i vie acestuia. Laîntoarcerea sa principele Nikita au fost suprins pe cale de ştirea unei nouă victorii a muntenegrinilor asupra turcilor, laCuci. În acest loc muntenegrinii au luat, afară de alte prăzi, două tunuri şi li au succes a angaja în ajutorul lor mai multetriburi de albanezi şi anume triburile Cuci, Grasova, Zatrebaţ şi Biersovo. — Prizonierul Osman Paşa se primbă liberprin Cetinie, vizitează adesea pe princesa Muntenegrului şi au avut sfadă c-un general rusesc, anume Paciutin, carepetrece în acel oraş. Osman a fost prins îmbărbătând la luptă o baterie turcească ai cărei ofiţeri căzuse. Soldaţii n-auvoit să asculte, or fi rupt-o la fugă şi un muntenegrean bătrân au pus mâna pe paşă şi l-au dus prizonier, fără să ştie însăcu cine are a face.