Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

144foarte multe puşti; iar corpul lui Leşianin ar fi deja încunjurat fără scăpare de cătră trupe turceşti. După aceste sorginţiOsman Paşa, ocupând şesul Timokului, ajung[e] deja cu avantgardele sale corpul lui Ahmet-Ejub Paşa. Zaiţar ar fi fostocupat după două zile de o luptă care s-au sfârşit cu deplina biruire a sârbilor, iar Leşianin, retrăgându - se , a văzut căîntre el şi tabăra de la Deligrad este întrepus corpul inamic de sub Hassan Paşa, astfel încât linia sa de retragere sprearmata Cernaief este tăiată, iar spe Negotin oprită de către corpul Tazli Paşa, pe când în faţă este întruna grămădit şiîmpins de către Osman Paşa. Despre planul general al turcilor se zice că Osman, Ahmet-Eiub şi Hassan, lăsând la oparte Deligradul, vor înainta de a dreptul spre Belgrad. Cuartierul general al sârbilor e în momentul de faţă la Iagodindincoace de Morava de-a lungul drumurilor dintre Belgrad şi Alexinaţ.Din Moscova au ajuns un tren întreg, menit a aduce ajutoare răniţilor. Corpul e compus din 26 bărbaţi şi 28 dame,aducând cu sine 250 centenari (măji) de bandagie, scamă şi instrumente medicale. Bărbaţii (afară de doi) sunt toţimedici ruşi sub conducerea generalului Takarioff; damele fac parte din asociaţia ,,Soeurs de charité de Moscou" şi stausub conducerea princesei Şahovski născ. Cetvertinski. Toţi poartă crucea convenţiei de la Geneva. Ei aduc cu sine sumeînsemnate de bani şi medicamente şi sunt însoţiţi de o mulţime de medici şi surori de caritate străini, care ocupau douăvagoane.[1 august 1876]ANGLIA [„ÎN CASA COMUNELOR.."]În Casa Comunelor d. Ashley au atras atenţia adunărei asupra întârzierei continue cu care ajung raporturileguvernului asupra cruzimelor comise în Bulgaria. De aceea el a imputat guvernului englez şi în special lordului Elliotlipsa unei acţiuni repezi şi energice. Tot în Casa Comunelor au ajuns a se discuta bilul asupra acţielor CanaluluiSuez. Lowe a cerut informaţii asupra stării întreprinderei de la Suez şi asupra atitudinei guvernului în faţa ei; Bylands îiimpută guvernului că prin acţiunea lui ar fi încurajat numai speculaţiunea şi dezaprobă politica afacerei de Suez. SirNortkote discutând în sens aprobativ tratările cu Leseps, arată că astăzi reprezentantul Angliei are vot în consiliul deadministraţie al companiei şi accentuează influenţa morală câştigată prin acele tranzacţiuni. El arată că veniturile acrescut cu 17 procente, pe când cheltuielele n-au crescut defel şi justifică prin urmare corectitudinea şi isteţia politiceiCanalului de Suez. Marchizul Hartington din contra critică atitudinea guvernului şi crede că a pierdut cu totulcumpănirea unei politice mai înalte şi că această discuţie îi va servi de lecţiune, ca să nu să mai amestece în afacerilecomerciale şi băneşti ale altor ţări. În fine ministrul Disraeli apără guvernul şi zice că opoziţia nu face deosebire întreaspectele politice ale unor afaceri comerciale şi rezoanele unei politice mai înalte, el spune în fine că purtarea regimuluia fost aprobată de opinia publică şi a fost numită politică şi patriotică. În urma acestei discuţii bilul a fost primit.[1 august 1876]FRANCIA [„RUSIA A PROPUS..."]Rusia a propus Italiei şi Franciei de a mijloci între sârbi şi turci spre a-i împăca. Italia a refuzat nemijlocit, iarFrancia şi-a motivat refuzul ei. Ducele Decazes a declarat ambasadorului Rusiei că nu voieşte a interveni cu efect, devreme ce voieşte să scape de imputarea că ar fi intervenit înainte de a se fi pronunţat soarta războiului;deci l-a însărcinat pe reprezentantul Rusiei de a face cunoscut cabinetului său atitudinea Franciei. într-adevăr toateputerile semnătoare ale tractatului de Paris au hotărât a interveni la cel întâi moment favorabil, dar ele cred că unasemenea moment nu poate fi altul decât acela după o bătălie hotărâtoare, convinse fiind că toate succesele turcilor depân - acuma nu merit încă această denumire.[1 august 1876]DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI[„JURNALISTICA E DE ACORD.."]Jurnalistica e de acord că cea întâi fază a războiului e sfârşită, de vreme ce nici un soldat sârb nu mai e pe pământturcesc, pe când turcii au călcat frontierile din ost şi sud - ost ale Serbiei. Prin urmare nu mai poate fi vorba de ofenzivădin partea sârbilor, ci numai de o defenzivă mai mult ori mai puţin îndelungată; sigur este, însă, că ei nu sunt descurajaţiprin lipsa lor de succes şi sunt hotărâţi a continua lupta la cuţite.Ristici, întrebat fiind dacă doreşte vro mijlocire în favorul păcii, a răspuns unora că nu este îndreptăţit de a apuca peaceastă cale, altora că nu va primi o asemenea mijlocire decât atunci când turcii vor fi înaintea Belgradului. Nu credemde prisos de a rezuma într-o privire retrospectivă planul primitiv de război al sârbilor şi perspectivele lor. înaintareaarmatei de pe Morava sub Cernaief presupunea mai multe eventualităţi. Cea dentâi era că, la intrarea sârbilor, bulgariise vor ridica în gloate asupra duşmanilor ; ceea ce nu s-a întâmplat. A doua condiţie era ca generalul Zach, forţândSieniţa, să vie în atingere cu montenegrinii, al treilea ca generalul Alimpici, trecând în Bosnia, să producă şi aicea o