Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

135voi să încurce pe montenegrini în o luptă oarecum hotărâtoare pentru turci, după părerea lui. Pentru acest sfârşitMukhtar Paşa a ocupat oraşul Bilek şi liniile [pe] care să retrăgea Nekitta înspre Montenegru, voind astfel a împresurape muntenegrini şi a-i nevoi la luptă. — După o depeşă datată 31 iulie din Metkovich, lupta s-a întâmplat şi MukhtarPaşa a fost bătut cu desăvârşire la Bilek, unde au trebuit să se lupte cu o putere de 3 ori mai mare decât cea comandatăde el. Turcii au pierdut în această luptă un număr însemnat de oficieri superiori; această ştire a făcut o impresiedureroasă în Constantinopole. S-au luat însă măsuri energice pentru a împiedeca la ocazie mergerea montenegrinilor laMostar.O telegramă de la Semlin cu data 31 iulie arată că miniştrii Ristici şi Gruici au plecat la Cartierul central în scop săpropuie un armistiţiu pentru 4 săptămâni, în care răstimp nădăjduiesc a putea chema toate rezervele sub arme. — Tot înacea telegramă să arată că turcii ar fi înaintat până la Krucevaz.O telegramă de la Niş cu data 30 iulie arată că brigada lui Hofiz Paşa, care formează avant-garda armatei de la Niş,comandată de Achmed Ejub, au avut o luptă crâncenă cu sârbii la Gramada, care a ţinut 6 ceasuri şi s-a terminat cuînvingerea sârbilor , care s-au retras spre Dervent, lăsând întăriturile şi locul luptei în mânele turcilor.— O altă telegramă, de la Calafat, arată că Suleiman Paşa a trecut fruntăria Serbiei pe la Pandiralo, încă la 30 iulie,unde a intrat 8 batalioane de sârbi cu 12 tunuri şi pe care i-a bătut, luându - le care, cai, arme şi o mulţime de prizonieri.— Suleiman Paşa-şi urmează drumul înainte. — Se zice că şi Achmed Paşa a trecut fruntăria Serbiei, cu care ocazie s-au încurcat într-o mare luptă cu sârbii. — Aceste sânt datele cele mai nouă de pe câmpul luptei până în momentul defaţă, din care însă nu se poate cunoaşte nimic pozitiv; să aşteptăm dar date sigure şi atunci să ne pronunţam.[23 iulie 1876]NUMIRI LA UNIVERSITATEA DIN CERNĂUŢILa vechea Universitate din Cernăuţi (care-şi are începutul, după cum se ştie, din vremea lui Papură Voda) s-au mainumit încă câţiva profesori iluştri, de-a căror faimă ştiinţifică răsună Europa. Iată numele acestor iluştri indivizi: D.Alois Handl (fost institutor de fizică şi chemie la şcoala militară din Wiener-Neustadt), acuma profesor ordinar defizică; D. Anton Wasmut (fost institutor la gimnaziul real de pe Landstrasse din Viena), acuma profesor extraordinar defizică matematică; D. Richard Pribram (fost asistent de chemie la Praga), acum profesor extr. de chemie; D. VitusGraber (fost institutor la un gimnaziu comunal din Graz), numit profesor ordinar de zoologie; D. dr. Carol Vrba (fostdocent de petrografie), profesor extraordinar de mineralogie ; în fine d-rul Eduard Tange, care-a învăţat carte launiversitatea din Liov şi - acum i numit profesor extraordinar de botanică. Cu această ocazie ne aducem şi noi amintede o convorbire c-un învăţat din Moldova care era docent de la universitatea comunală din Mălăceşti, ţinutulCîrligaturei.— Mă rog, unde - ai învăţat d-ta carte? îl întreb eu.— Mă cunoaşte cucoana Profira din Măndineşti.— Da nu te 'ntreb cine te cunoaşte. Vei fi cunoscând d-ta multă lume — dar unde - ai învăţat carte?— Eu l-am învăţat carte pe redactorul Curierului intereselor generale.— Tocmai de aceea te şi 'ntreb unde ai învăţat d-ta?— Apoi cam tot prin Hârlău m-am tăvălit eu.Mutatis mutandis, o convorbire cu aceşti ilustraţi ar suma cam astfel:— Mă rog, unde - ai învăţat d-ta carte?— Mă cunoaşte d-nu Stremayer.— Nu-i vorba de cine te cunoaşte. Unde ai învăţat?— Am şters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucţiei.— Nu te 'ntreb unde - ai şters ciubotele. Unde ai învăţat?— Apoi cam tot prin Kecikemet şi prin Brody m-am tăvălit eu.De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându - i o preţioasă personalitate pentru ocupareacatedrei de filologie comparativă a ,,limbelor semitice". Este d-nul Herşcu Şloim Zeilig, actual docent privat de limbaebraică la o mică universitate, improvizată sub un şopron, din Târgul-Cucului. Acest domn doctissim se obligă a primiauzitori academici până şi [în] frageda vârstă de 2—5 ani şi de a-i duce la vreme de ploaie şi în spate în saleleuniversităţii din Cernăuţi, pentru minima taxa colegială de 6 creiţari austrieceşti pe săptămână.[23 iulie 1876]DE PE CÂMPUL DE RĂZBEL[„O DEPEŞĂ DIN RAGUSA..."]O depeşă din Ragusa arată că ştirile sosite în Bilec şi Trebinje din izvor autentic turcesc confirmă ştirea desprevictoria cea strălucită a herzegovinenilor şi muntenegrinilor asupra turcilor la Verbiza. Chiar turcii din Trebinje spun cămuntenegrinii au luat în adevăr tunuri de la turci cu acea ocazie şi că le-au sfărâmat cu totul câteva batalioane. SelimPaşa a murit în luptă dimpreună cu mulţi oficeri superiori din statul major. — Tot o depeşă din Ragusa arată că la 31iulie au ajuns la Cetinje prizonierul Osman Paşa însoţit de 30 nizami. Dintre capii muntenegrini n-au căzut nici unul înlupta de la Verbiza. Armata herzegovină şi muntenegrină au avut în acea luptă vro 200 de răniţi. — O altă depeşă dinRagusa spune că Muchtar Paşa s-a încercat în deşert a da ajutor armatei de la Trebinje şi Bilek, deoarece muntenegrinii,prevăzând aceasta, au întrerupt comunicaţiunea lui Muchtar, ameninţând Trebinje, după care acesta a fost silit a daînapoi.