Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

133cazul unor succese îndoielnice, să intervie pentru împăcăciunea lui cu Poarta.[18 iulie 1876]AUSTRO-UNGARIA[,,ÎNTREVEDEREA DE LA REICHSSTADT..."]Întrevederea de la Reichsstadt au avut se vede drept rezultat mulţămirea amândoror împăraţilor. ÎmpăratulRusiei să se fi esprimat ,,cu greu îi va succede cuiva să arunce sămânţa de discordie între mine şi Austria". Despre celepertratate la această întrevedere nu se ştie nici azi nimic decât doar că urmarea nemijlocită a fost închiderea portului dela Kle[c]k. Nu se poate contesta că împăratul Austriei are o coardă cavalerească în inima sa, pe care, atingând-o , eştisigur că va întrebuinţa influenţa personală, cât-o mai poate avea în vreme constituţionalismului, în favoarea echităţii.Acest cavalerism — şi nu interesele raselor domnitoare din Austria — va fi dictat închiderea portului de la Kleck, prinurmare inaugurarea unei echitabile neutralităţi faţă cu mâna de viteji cari se luptă peste Dunăre pentru liberarea lor.Liberarea şi cosolidarea lor implică un pericol pentru monarhia austro-ungară, dar acest pericol împăratul mai binevoieşte să-l întâmpine în luptă dreaptă decât prin apucăturile minciunoasei diplomaţii. Ne vom aminti de aceea cu dragacele trăsături curate a inimei sale cavalereşti cari privesc în special pe români şi cari n-ar trebui date uitării. Înaintearăzboiului din a. 1866 Napoleon propusese cabinetului austriac o politică într-adevăr înspăimântătoare prin dejosirea ei.Italia fiind legată cu Prusia prin tractat, Napoleon propunea un fel de luptă de aparenţă, un fel de bătaie în glumă peteritoriul Veneţiei, care să-i dea ocazia Austriei de a-şi concentra toate puterile în Boemia. În schimbul Veneţiei i sepropunea Austriei posesiunea României. Împăratul a respins cu indignare această propunere; ea eraavantagioasă dar înjositoare. — În fine, în vremea iudileului de la Cernăuţi împăratul a refuzat de a lua parte labacanalele evreieşti; desigur că l-a fi revoltat insinuaţiunea de a insulta prin venirea sa un vecin puţin puternic şi de aserba ca o glorie un act de trădare. De aceea răspunsul pe care l-a dat capul semitic pe care se cunoştea încă locul deunde-şi răsese perciunii a avut o uşoară şi nedescriptibilă umbră de ironie. — Dar acesta este împăratul şi nu jidovitaAustrie oficială cu care au a face popoarele.[18 iulie 1876]GALIŢIA [„O CIUDATĂ CIRCULARĂ..."]O ciudată circulară au adresat subprefecţii din Galiţia comunităţilor religioase izraelite. Fiindcă în Rusiapurtarea costumului evreiesc este oprit, subprefecturile aduc aminte evreilor că, în caz de-a călători în acea ţară, ei săcaute a evita neplăcerile ce s-ar putea ivi din contravenirea dispoziţiilor ruseşti. Barbă nu-i permis a purta decîtîmbrăcat fiind în custum naţional rusesc. Uşor se poate întîmpla — zice circulara — ca evreul austriecesc să sepomenească în mijlocul uliţei că i se taie cu de-a sila barba, perciunii şi poalele caftanului. Fericită Rusie.[18 iulie 1876]UNGARIA [,,ÎN URMA ORDINELOR..."]În urma ordinelor de mobilizare a armatei monarhiei, se vesteşte că manevrele de pe Marchfeld şi exerciţiile delîngă Kaschau nu se vor ţinea în anul acesta. Ministeriul de război comun voieşte a acoperi cu aceste economiicheltuielile mai mari ce e silit a le face pentru complectarea cadrelor. În 9/21 iulie miniştrii ungureşti au ţinut consiliuasupra cestiunilor arzătoare ale zilei. Presa maghiară e foarte turburată de evenimentele de Orient.Pe cînd „Ellenor" caută a linişti opinia publică, zicînd că pregătirea de război nu dă nimărui dreptul de-a sesperia de orice dispoziţie a guvernului, ,,Naplo" se vede dimprotivă silit a face întrebări foarte serioase guvernuluiunguresc. ,,Este adevărat — întreabă ziarul — că monarhia e în ajunul de a părăsi politica neutralităţii şi de-a intervenicu armele în războiul turco-sîrb? Şi dacă e astfel de unde se vor lua mijloacele pentru campanie? Nu are guvernulintenţia de-a convoca Dieta pentru votarea cheltuielelor campaniei?" Hon iarăşi se miră de limbagiul ziarelor vieneze,cari dizaprobă formarea unei legiuni de unguri în serviciu turcesc. Oare ofiţeri ruseşti, austriaci, ceheşti nu sînt înarmata sîrbească? Dorinţa noastră — zice Hon — este ca cei 10.000 de unguri aşezaţi în Turcia să caute a îndrepta ceeace-am stricat noi fără vină şiîn detrimentul intereselor noastre prin închiderea portului de Klek, pe când aiurea am lăsat trecătorile deschise. El îlsfătuieşte pe Tisza, ministrul - prezident , ca să ceară de la împărat grabnica convocare a camerelor şi, în caz de refuz,să pună cestiunea de cabinet.[18 iulie 1876]RECTIFICARE [„PRIN ÎMPREJURAREA..."]