Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

132(bazată adică pe liberul schimb), se vede uşor unde ar ajunge protectoratul. D-nul Iţic Silberştein poate răspunde maibine la aceasta. Inundarea popoarelor orientale cu roiuri de oameni civilizaţi din Galiţia, care ar avea menirea săcultiveze Orientul într-o mână cu stecla de rachiu şi 'ntr - alta cu ,,Neue freie Presse" de ex. — Şi s-ar civiliza bieţiimuntenegreni şi bosniaci precum ne-am civilizat noi, frumos şi cu temeiu, că ţăranii noştri sunt sănătoşi şi bogaţi şiştiutori de carte nevoie mare! — Robia economică a noastră şi a Orientului întreg, supremaţia culturei extrafine dinBuda-Pesta şi Viena poate fi visul diplomaţilor de la ,,Post", dar exemplul României ar trebui întipărit în minteapopoarelor de preste Dunăre, ar trebui să li se spuie că protectoratul Austriei este ecuivalent cu sărăcirea, cu stoarcereapopulaţiunelor prin agenţi economici fără patrie şi că acelea n-ar forma decât terenul de nutriţiune al dezvoltatelorsisteme intestinale de la bursa din Viena. În loc de a trăi pentru ele înşile, în loc de a forma prin clasele lor pozitiveterenul înflorirei unei culturi naţionale, acele clase ar deveni mijlocul de trai pentru o cultură străină, pentru un poporstrăin, pentr-o industrie străină. Acele popoare ar ajunge la proletariatul plugului, ar fi silite să asude o zi pentr-o cutiede chibrituri, să plătească cu greaua lor muncă agricolă secăturile şi nimicurile industriale ale mult civilizaţiloraustrieci, reprezentaţi prin d. Iţic Silberstein. Numai o Confederaţie Dunăreană cu o politică comercială protecţionistă şisub protectoratul său propriu şi al nimărui altcuiva ar conţinea în sine sâmburi de dezvoltare adevărată. ,,Post" se temecă ne-am sparge capetele de a doua zi. Ei şi? Noi ne-am bate, noi ne-am împăca. Cred că-i o stare mai preferabilă decâtîmpăcarea prin beamteri austriceşti cu mijlocirea kesaro-krăiescului feldwaibel.[16 iulie 1876]DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI[„ÎN URMA VREMEI RELE..."]În urma vremei rele, drumul de fier fiind întrerupt, ziarele din străinătate nu vin regulat, din care cauză nusîntem în stare a ţinea publicul nostru în curentul întîmplărilor războiului. Veştile cele din urmă ni spun că Abdul KerimPaşa, comandantul general al trupelor turceşti, se află tot încă la Sofia, adică zece poşte departe de linia de bataie. Prinurmare turcii nu vor trece în Serbia. — În urma ploilor torenţiale ostilităţile sînt amînate din amîndouă părţile.[16 iulie 1876]ÎNMORMÎNTARE [„IERI LA 2 ORE..."]Ieri la 2 ore după amează-zi a sosit cu trenul rămăşiţele mortuare ale princesei Maria Obrenovici, născ. Catargi,mama principelui domnitor al Serbiei. Cortegiul a pornit de la gară în sunetul muzicei, iar osemintele au fostînmormîntate la biserica Sf. Spiridon. De mirare a fost însă că la gară atît muzica instrumentală cît şi corul au început săcînte deodată arii cu totul deosebite şi cu toate acestea corul nu-şi ieşea din tact. Asta poate fi o dovadă pentru talentulmuzical al coriştilor, însă nu credem să fie şi cuviincios mai ales la o înmormîntare.[16 iulie 1876]DE PE CÎMPUL DE REZBEL[„SUB DATA DE 12/24 IULIE SE VESTEŞTE..."]Sub data de 12/24 iulie se vesteşte biruinţa lui Muktar Paşa asupra trupelor muntenegrene, comandate de însuşiprincipele Nikita. Lupta a avut loc între Blagai şi Neveşsinie şi a durat trei oare, Oasta montenegrină în retragere auajuns între armia care o urmărea şi între mica garnizoană turcească din Mostar care, observînd retragerea inamicului, auieşit din întăriturile ei şi l-au atacat pe la spate. Ştirile privitoare la Serbia asemenea nu prea sînt favorabile pentrucreştini. Sub data de 9/21 iulie se vestesc într-adevăr dese ciocniri între sîrbi şi turci; astfel la micul Zvornik, unde 2000nizami turceşti cu artilerie au fost respinşi, la Bielina, unde atăcînd pe gen. Alimpici au pierdut 1000 oameni (pe cîndsîrbii numai 200), la Rachitinţa (lîngă Timok),unde turcii au fost luaţi pe fugă, în fine la Veliki-Izvor, unde tot ei să fi pierdut 2000 — 3000 de oameni, pe când sârbiisă fi avut pierderi neconsiderabile. În fine armata generalului Zach să fi avut asemenea mai multe ciocniri victorioase.Temerea exprimată prin mai multe ziare româneşti că aceste harţe, oricât de vi[c]torioase fie, slăbesc din ce în ceputerea sârbilor , făr' a li aduce vreun rău considerabil turcilor, pare a se adeveri din zi în zi. Turcilor le lipsesc numaimijloace de a pune o armată mare în linie de război, dar sunt totdeauna în stare de a împlea golurile şirurilor lor prinputeri nouă aduse din Asia; sârbilor li lipseşte însă materialul de oameni. Ei pierd în acest război floarea tinerimei,floarea bărbaţilor lor, 'ncât la victoriile lor se poate aplica cuvântul , spus de cronicarul nostru pentru lupta deRăzboieni, „şi - acolo au pierit sămânţa vitejilor". Stingerea continuă a puterilor sârbeşti puse în luptă şi neputinţa de ale înlocui prin altele nouă, a început a avea urmări grele. Cernaief au părăsit de bunăvoie Babina Glava, întemeiat cumzice pe vederi strategice de un ordin mai înalt. Armia sa e intactă, însă în plină retragere. El însuşi inspectează corpurilecelelalte, căci face drumul la Supovaţ, la Isvor, la Zaiţar. — O depeşă din 12/24 iulie anunţă că generalisimul turcescAbdul-Kerim au ajuns în sfârşit la Niş şi că această venire a sa însemnează o bătălie hotărâtoare , care va avea loc câtde curând . Totodată armata turcească de pe Timok sub Osman Paşa (în număr de 50000 oameni) să se fi aflând peteritoriu sîrbesc, pe culmile cari stăpânesc oraşul Zaiţar. — În legătură cu ştirile aduse mai sus vor fi stând tractărileputerilor mari de a face să înceteze ostilităţile în Orient. Zilele acestea corespund cu vio[i]ciune pe cale telegraficădiplomaţii din Londra cu cei din Petersburg; agentul Angliei din Belgrad să-i fi propus chiar principelui Milan ca, în