Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

130cutremur mulţimea vitează a urmaşilor lui Avraam şi Isac a crezut să s-a rupt grinzile casei ş-a dat buzna la fereşti şi lauşă. Peste câteva minute toţi au ajuns, care-n picioare care peste cap, în uliţă, până ce realitatea i-a liniştit.[9 iulie 1876]CUM SE JERTFEŞTE UN REDACTORRedactorul ,,Curierului intereselor generale", numai spre a fi consecuent, se jertfeşte cu mare abnegaţiune pealtarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numeşte rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sarăspunde că vechil (espresie rămasă din legislaţiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil şiaschimbat senzul, ceea ce dovedim prin următorul silogism.Toţi advocaţii au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor.Toţi vechilii sunt advocaţi.______________________________Toţi vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor.Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedeşte contrariul. Deci a doua premisă susţinută de „Curierul int. gen."e falsă. Iată dar că espresia vechil ş-au schimbat înţelesul şi are astăzi un cuprins cel puţin controvers.Al doilea act de jertfire de sine îl comite redactorul numind espunerea noastră o apărare a evreilor, pe când eadesfăşură numai adevărul gol, arătând că îndreptăţirea lor în cazul de faţă se poate aduce numai în mod negativ. Un altcititor, mai cu pătrundere, ar fi văzut îndată că noi avizăm la cre[a]rea unei legi pozitive care să reguleze acest raport.Al treilea act de jertfire e de o naivitate hazlie. Supărat că nu voim să-l confundăm cu d. Brociner, om cu ştiinţăde carte, adică bacalaureat şi doctor în drept, zice că îl confundă pe acest domn cu împărţitorii foii sale, oameniasemenea cu ştiinţă de carte. Fericit „Curier al intereselor generale" ! Redactorul tău declară prin aceasta că ştie maipuţină carte decât împărţitorii tăi, de vreme ce un doctor în drept s-ar putea mai uşor confunda cu împărţitorii decât curedactorul tău. Să-l credem.[9 iulie 1876]ROMÂNIA ŞI CESTIUNEA ORIENTULUIDe câteva zile ziare foarte răspândite din străinătate se ocupă cu atitudinea ce va lua-o România faţă cucomplicaţiunea orientală. Astfel ,,Pesther Lloyd", organul oficios al ministeriului unguresc şi în special al conteluiAndrassy, este se vede că autorizat de-a dezminţi ştirea despre presiunea ce România ar voi s-o exercite asupra Turcieipentru a căpăta concesii de natură internaţională, ba chiar posesia Deltei Dunărene. ,,Neue freiePresse" pe de altă parte crede că cesiunea Deltei Dunărene este o cestiune care interesează pe toate puterile mari în modegal şi ar trebui să formeze obiectul unei conferenţe europene. În fine „Norddeutsche Allgemeine Zeitung", organulprincipelui Bismark, crede că mersul războiului în Serbia nu e deloc de natură de-a încuraja pretenţiunile României şică accentuarea neutralităţii statului nostru nu poate merge până la cererea Deltei Dunărene.În urma acestei alarme a organelor cancelarului austriac şi a celui germanic, au urmat dezminţiri a căror izvorpoate să fie Bucureştiul. Acestea se mărginesc a spune că comunicările făcute Porţii în mod confidenţial din parteaagentului românesc nu au deloc cuprinsul care li se substituie; că aceste propuneri n-au fost făcute nici prin memoriunici prin memorand, că nu privesc ştergerea tributului, ci cer numai stabilirea unui modus vivendi mai convenabil întreimperiu şi România şi o mai exactă definiţie a condiţiilor de reciprocitate între aceste două state. Limbagiul cel lunecosal diplomaţiei, care îmblânzeşte toate espresiile c-o arte stilistică rară, nu e făcut pentru a ne lumina asupra cestiunei —sed relata referro. Totodată se dezmint ştirile despre mobilizare şi ,,Nord D. Allg. Ztung." este autorizată a declara căneînsemnatele concentrări la marginea Serbiei (abia suficiente pentru manevrele de toamnă) nu dau nimărui dreptul laipoteze şi combinaţiuni de-o însemnătate oarecare.[11 iulie 1876]DE PE CÂMPUL DE REZBEL...[„DEPEŞE DIN 7/19 IULIE SPUN..."]Depeşe din 7/19 iulie spun că un nou atac al generalului Leşianin (la Zaiţar) asupra unei aripe a trupelor de subOsman Paşa a fost respins. O altă ştire (din Vissegrad în Bosnia) dezminte vestea că muntenegrenii ar fi împresuratoraşul Mostar.[11 iulie 1876]ROMÂNIA ŞI CESTIUNEA ORIENTALĂ[„O TELEGRAMĂ..."]