Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

126aceasta din limba românească, ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său.Preacinstitul şi cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învăţătoriu şcoalelor domneşti, au dat la lumină ,,Mai înaintegătire spre cunoştinţa de D-zeu", ce cu aurite cuvinte grăieşte adevărul întru înaintea cuvântării (?) tălmăcită, din limba grecească.Mult prea învăţatul şi de bun neam născutul marele postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest înstihuri şi Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franţozească, cum şi pre Omer îl are tălmăcit şi preste scurtă vreme îl va da la lumină,cum şi pe Numa Pompilie.Onoratul dumnealui Naum Petrovici, case - perţeptor la mărita deputăţie a fundusului şcoalelor româneşti, sârbeşti şi greceşti,au dat la lumina Methodica şi Pedagogia din limba nemţească; carele şi acum se gată a da mai multe alte cărţi folositoare la tipari.Cinstitul şi cu adevărat cultivirei româneşti râvnitoriu dumnealui Nicola Nicolau au dat la lumină Plutarch nou în 2 părţitălmăcit din limba nemţească etc. Cinstitul cliric Vasilie Ghergheli de Ciocotici au dat la lumină o carte chemată Omul de lume.Între ,,mult prea învăţaţii şi de bun neam născuţii" boieri moldoveni care se ocupă cu literatura şi traduc cărţiîn româneşte, dar nu tipăriseră nimica în anul 1819, se citeazămarele vornic Mihai Murza, marele vornic Constantin Conachi, marele spătari Iordachi Băluşcă, marele vornic ŞerbanNegel; iar între protectorii literaturii româneşti se citează caminariul Enache Dann, Mihail Grigorie Suţu V V.,mitropolitul Veniamin Gherasim, episcop de Roman.În Valahia: Alexandru Suţu V V. şi mitropolitul Dionisie. Afară de aceea se notează cumcă, pentru ,,folosul deobşte", mitropolitul a trimis în Italia pe părintele Efrosin Poteca cu alţi trei tineri români ,,ca să înveţe cele mai multeînvăţături, întorcându - se să dea rodul cel mai bun patriei. — Ba şi şcoale mari naţionale româneşti s-au făcut, întrucare se învaţă: Cuvîntarea de D-zeu 1 , filozofia, retorica, metodica, poezia şi altele". Pentru înfrumuseţarea cântărilorbisericeşti şi lesnirea meşteşugirei acestor cântări s-au trimis la Buda dascalii româneşti de muzică MacarieIeromonahul şi Nil Nicolae Poponea, ca să tipărească într-o tipografie de acolo cărţile de muzică alcătuite de ei în limbaromânească. — Un boier, anume Gheorghe Oprian, dă un leu la sută din tot venitul său pentru tipărirea cărţilor.Ciudat rol joacă în această dezvoltare ,,românii din Makedonia, ce lăcuiesc sub stăpânirea crăimei Ungariei".Deşi n-au fost dedaţi a citi româneşte, totuşi cumpără cărţi sau ajută la tipărirea lor. Ei îşi aduc în biserica din Pesta unpreot român din Banat, care asemenea e trăducător de cărţi, căci se zice că el va publica un op intitulat Teofron. Tot deromâni macedoneni, între care se află şi ,,filozofi întregi" se numără prea învăţatul Dimitrie Darvar (din Viena) „carelemai multe cărţi au dat la lumină în limba grecească". Emanoil Ghica de Dejanfalva (tot român) ajută tipărirea unuilexicon sîrbesc. Simeon Gheorghe Sina cumpără cărţi româneşti pe sama tinerimei din satele sale. Constantin Ghica,Zenobie Pop, în fine Mihail Boiagi (cunoscutul autor al gramaticei macedoromâne) care scrie o carte numită ,,Lumeaînchipuită" (Orbis pictus). Ar fi interesant de-a se şti dacă Boiagi n-a scris cumva această carte în dialectul macedoneanchiar. Teodor Tyrca dă 5000 fl. ajutori pentru tipărirea lexiconului sîrbesc. Tot între macedoromâni se găsesc oamenicare întreţin tineri români cu ,,hrană, îmbrăcăminte şi ajutorinţă" la şcoalele superioare din Pesta. Ei sunt fraţi şi senumesc Atanasie şi Constantin Grabovschi. Cel puţin 50 de familii macedoromâne se văd interesându - se dedezvoltarea culturei româneşti.__________________________1Teologia[4 iulie 1876][„BĂTRÂNII NOŞTRI ERAU PRACTICI..."]Bătrânii noştri erau practici şi pricepeau administraţie, finanţe şi economie politică, aşa precum un gospodaribun pricepe administrarea moşiei sale. Iar franţujii noştri, cari de la 1848 încoace au luat avânt , sunt preste tot târzii laminte, cu toată învăţătura teoretică şi fineţa advocăţească pe cari şi-a câştigat - o frizându - se doi trei ani prin Paris. Cadovadă despre modul cum trebuie să fi administrat bătrânii , publicăm mai la vale o dare de samă statistică asupramişcărei populaţiei şi a stării producerei agricole în anii 1837, 38 şi 39 în Ţara Românească. Înmulţirea regulată aclaselor muncitoare, bunăstare[a] casei statului şi a celor comunale, statul culturei vitelor şi pământului sunt atâteadovezi că pentru a conduce economia generală a unui popor mai trebuieşte încă ceva, deosebit de cărţi franţuzeşti şidicţionare enciclopedice, adică judecată sănătoasă, cunoaşterea dreptei proporţii între mijloacele întrebuinţate şi scopulurmărit. Oricari ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele şi de nimic dacă nu ecuivaleazăsacrificiile aduse pentru realizarea lor, şi constatăm că mulţimea semidocţilor şi cârciocarilor pe cari i-a produs