Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

123şcoala de arte şi de agricultură din Bucureşti. La un concurs ţinut în 1859 ieşind cel dintâi , au fost trimis în Belgia laşcoala din Haine-Saint Pierre; la 1861 au fost strămutat la Paris, unde şi-au terminat studiile la conservatorul imperialde arte şi meserii, în care a fost unicul român ce în anii 1863 şi 1864 a fost medaliat ca premiant al doilea. În timpulstudiului a lucrat în fabrica d-lui I.F. Cail & Comp., unde, construind o maşină locomobilă în miniatură, a trimis-oguvernului român, pentru care la 1864 a fost premiat cu medalia de argint şi o recompensă bănească. Ieşind de la Cail, afost în Bretania la fabrica Jean Bodin, unde nouă luni au condus singur acele ateliere. La 1864 în octombrie, întorcându- se în ţară, guvernul l-a numit şef al atelierelor de la şcoala de agricultură de laPanteleimon; în fine la 1867 a fost numit director al şcoalei tecnice din Iaşi. La întrebarea noastră de ce lucrărileexamenului nu sunt conduse de director chiar ni s-a răspuns că de câtăva vreme el este suspendat din serviciu.[2 iulie 1876]MOBILIZARE IN AUSTRO-UNGARIATelegraful român (din Sibiu) aduce ştirea că ministeriul de răzbel al Austro-Ungariei a avizat prin ordin peofiţerii activi, pe cei de rezervă şi pe cei miliţieni (honvezi) ca fiecare din ei să-şi întregească armatura. Afară dearmatura obicinuită, fiecare ofiţer trebuie să-şi mai procure un revolver ,,Gasser" atârnat de o curea, o cartuşieră cu 40cartuşe, un portofoliu de lac negru, o ploscă de câmp , o traistă neagră pentru pachete, un cufăr de 75 centimetrilungime cu numele proprietarului, diviziei, regimentului şi companiei respective. Afară de acestea fiecare comandant decompanie trebuie să mai aibă şi câte - o ocheană. Trei regimente de cavalerie, întregite până la 18 escadroane, şi 11regimente de infanterie vor fi îndreptate spre Biserica Albă, Mitroviţ şi Semlin (graniţa militară spre Serbia). Dinmiliţiile austriace (Landwehr) se vor forma regimente aparte. Toate regimentele din Pesta au primit ordin să fie gata deplecare. Ministrul de război unguresc (al apărărei ţărei, cum îi zic) a comunicat autorităţilor conspect despreconscrierea cailor pe a. 1875, ordonând ca în caz de mobilizare autorităţile să ieie în primire acei cai. Conform celor demai sus, magistratul (primăria din Sibiu) a dispus ca, în termin de 48 oare de la data sosirei eventuale a acelui ordin,oamenii să fie gata de a presta 99 la sută din caii de trăsură, 36% din cei de călărie şi 10% din cei de cotingărie. Măsuraaceasta are nevoie de o esplicare, cel puţin pentru ţara noastră: ministeriul de război în Austro-Ungaria are se vede olistă de toţi caii buni pentru armată şi, în vreme de război, îi recrutează ca şi pe oameni, plătind se 'nţelege preţurile lor.În orice caz însă un om costă în Austro-Ungaria mai puţin decât un cal.[2 iulie 1876][„PE Câtă VREME CREDEAM..."]Pe câtă vreme credeam că Apărătoriul legii din parte 'şi sau vreun contribuabil comunal au atacat Tipografianaţională, ne credeam datori a reflecta acuzările aduse. Fiindcă însă contribuabilul comunal se descopere a fi d. HerşcuGoldner, care în 7 1/2 coloane ale mult ospitalierului Apărător al legii întâmpină notiţa noastră, credem a putea abstragecu totul de la o polemică cu renumitul autor al scrisorii către d-rul Tausig. Declarăm că interesul patologic ce ni-l poateinspira nu merge până acolo încât să continuăm cu d-sa o polemică cu totul de prisos.[2 iulie 1876]DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI[„DIN BERLIN SE VESTEŞTE..."]Din Berlin se vesteşte că în cercurile bine informate de acolo părerea despre Cernaieff şi operaţiile sale nu estetocmai favorabilă, se crede chiar că divizia sa ar fi tăiată de restul armatei sârbeşti . Deşi poate această veste este camexagerată, sigur pare a fi însă că sârbii , atăcând lagărul de la Niş, a fost respinşi cu pierderi însemnate şi că ocuparea