Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

118C-un cuvânt , toate lucrările mai însemnate Tipografia naţională le-a luat asupră - şi prin licitaţie şi mai ieftindecât ilustrul industriaş evreu.Venim la placardele primăriei, căci pe acestea le înţelege „contribuabilul" prin imprimate. Constatăm deci cătotdeauna pân - acuma aceste reproduceri pentru afişare ale publicaţiilor din foaie au apărut în oficina foii oficiale —totdeauna — va să zică şi în vremea când d-nul Goldner edita acea foaie. Atunci să fi cerut licitaţia. Apoi ele s-autipărit întotdeauna cu preţuri fixate de primărie şi desigur că cele date Tipografiei naţionale sunt cele mai mici.Apoi faptul despre care ,,contribuabilul" au auzit ,,şoptindu - se la primărie" este asemenea neexat. Nu esteadevărat că secretariul a retipărit Raportul consiliului de higienă, ci numai capitolul asupra mişcărei populaţiei.Tipografia putea să renunţe uşor la câştig , pentru că asociaţii sunt aşa de călduroşi amici ai coreligionarilor d-luiGoldner încât înşişi au dorit răspândirea cât se poate de mare a acestor date.Cât despre preţul minim de 149 lei, oferit de Tipografia naţională pentru tipărirea bugetului comunal, secunoaşte că e un preţ de concurenţă, cu care nu i-ar da mâna tipografiei ca să tipărească orice lucrare. El a fost oferitnumai pentru ca d. Goldner să nu poată lua lucrarea.Căci cunoaştem foarte bine ieftinătatea aparentă a concurenţei jidoveşti. Ieftin la început, până ce se ruineazăindustriaşul, român, scump şi rău în urmă, când evreul a ajuns a stăpâni terenul economic. „Contribuabilul" ar trebui să'nveţe puţină economie politică, ca să poată pricepe legile concurenţei şi să cunoască elementele cari concurg laformarea unui preţ. Preţul conţine cheltuie[li]le producerei, plus un escedent care să facă cu putinţă reproducerea. Eevident că minimul preţ de 149 l[ei] nu reprezintă nici măcar producerea lucrărei şi că tipografia pierde momentan,numai ca să respingă agresiunea economică a concurentului evreu, care desigur că, după ce ar vedea că Tipografianaţională nu mai este în stare de a concura, ar dicta autorităţilor preţurile sale şi ar cere din nou pentru tipărirealucrărilor percepţiei 5000 1. n. şi pentru şirul înserţiunei 33 bani.Dar chiar dacă această tipografie n-ar fi lucrat cu mult mai ieftin decât d. Goldner, totuşi o autoritateromânească trebuia s-o prefere şi să facă pentru ai săi ceea ce evreii fac pentru ai lor. Ei conspiră în sinagogă în contracreştinilor. Acolo se fixează preţurile, când concurenţa din partea creştinilor e nimicită şi când se simt ei stăpâni pevrun teren economic. Acolo se hotărăşte moartea economică a meseriaşului român, la autoritatea ocultă a statului înstat, în comitetele ascunse ale alianţei universale. Dar când Tipografia naţională lucrează constant mai ieftin decât ceaevreiască — nici atunci autorităţile româneşti să nu-i deie imprimatele lor?Cât despre patronarea ce se face prin Apărătorul legei industriei evreieşti, o lăsăm la apreciaţia partiduluinaţional liberal, atât de bogat în cuvinte împotriva evreilor.[23 iunie 1876]RĂZBOIUL ORIENTAL [„ÎNCĂ LA 1 IULIE..."]Încă la 1 iulie agentul sîrbesc din Constantinopole, Magazinovici, au primit răspunsul negativ la ultimatulprincipelui. În urma acestuia Serbia au declarat război, iar Turcia va publica o circulară prin care va da responsabilitatearăzboiului asupra Serbiei şi va declara pe principele Milan de hain Înaltei Porţi. După declararea războiului Serbiei,decişi a ataca pe turci la trei puncte, se vede că au şi făcut-o aceasta, căci până astăzi până şi şchioapa de corespondenţăromână aduce trei ştiri, a căror unitateorganică nu se vede. Reproducem din Alegătorul Liber aceste ştiri: ,,războiul au fost declarat şi imediat armata sîrbă aşi trecut fruntaria despre miază-zi, şi a ocupat, după cum ne spune o telegramă a noastră din Bucureşti din 22 a curentei,câteva poziţiuni strategice însemnate de pe teritoriul turc, urmând câteva ciocniri fără importanţă".O altă telegramă însă din aceeaşi zi, tot din Bucureşti, ni comunică ,,că lângă Vidin sârbii au fost puşi pe fugăde trupele turceşti, pierzând 2000 oameni".O telegramă din Bucureşti datată din 23 iunie spune că generalul Cernaief ar fi atacat cu corpul său o tabărăturcească despre Niş, care ar fi fost părăsită de turci cu pierderi însemnate.[25 iunie 1876]MUNTENEGRU [,,ÎN 2 IULIE..."]În 2 iulie la 6 oare dimineaţa au avut loc înaintea rezidenţei prinţului un serviciu divin solemn. Înaintea uneinenumărate mulţimi de oameni s-au cetit proclamaţia în care li se anunţă montenegrenilor cumcă i s-au declarat războiTurciei. După cetire urmară aclamaţii entuziastice. O jumătate oară mai târziu armia şi ştabul erau aşezaţi în ordine derăzboi când sosi şi principele călare cu steagul de război în mână şi întâmpină astfel armata: ,,Fii salutată, oaste !Mergem în numele lui D-zeu! Bairaktar, primeşte steagul de război!" Apoi împreună cu armia principele se puse înmişcare spre Herzegovina.Muntenegru, înainte de a declara război, au îngrijit a înarma şi organiza insurgenţii din Herzegovina, cu care-şi