Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

116clasică în oraşul său natal. La 1813 a luat parte ca voluntariu în războiul împrotiva francezilor, iar la 1816 îl vedemstudiând în Göttingen limbele moderne. În urma îndemnărilor lui Gothe să fi studiat limba provensală. La 1830 deveniprofesor la Bonn, la care catedră rămasă până la moartea sa, întâmplată la 29 mai 1876.El a scris în limba germană. Opere mai însemnate are: Romanţe spaniole (Berlin, 1821); Studii contribuind lacunoaşterea poeziei romanice (Berlin, 1825) şi Poezia trubadurilor (Zwieckau, 1826), pe cari d. Roisin le-a tradus şipublicat în franţuzeşte; apoi ,,Viaţa şi influenţa trubadurilor", ,,Monumente vechi de limbă romanică" şi altele, în fineDicţionariul etimologic al limbelor romanice (Bonn, 1862) şi Gramatica limbelor romanice (edit. III, 1872). Franceziişi englezii au tradus această carte. În privirea limbei româneşti să se fi servit de Dicţionarul de Buda.În privinţa limbei româneşti Diez are meritul de a fi nimicit pe cale ştiinţifică toate basmele despre origineaslavă a limbei româneşti, precum acele erau susţinute cu patimă de filologi de şcoală veche, slavoni, şi combătute înacelaş mod nedibaci de şcoala veche a filologiei româneşti.[20 iunie 1876]SERBIA [„REPREZENTANTUL RUSIEI..."]Reprezentantul Rusiei şi-au dat în Belgrad toate silinţele ca să-l oprească pe principe de la calcarea hotarălorturceşti. Prinţul au declarat însă că, silit de populaţie, nu poate rămâne nepăsător nici în faţa întâmplărilor din Bosnia,nici în privirea violării fruntarielor sîrbe din partea turcilor. Căci într-adevăr colonelul Oreşcovici, delegat sîrb încomisia mixtă din Vidin menită a cerceta violările de teritoriu, s-a întors de-acolo fără de nici un rezultat. Interpelărifăcute în Camera comunelor şi în cea a lorzilor din Anglia au dat ocazie guvernului englezesc de a declara că, deşi pân -acuma nici un ostaş sîrbesc n-au trecut hotarele ţărei sale, totuşi speranţa pentru mănţinerea păcei ar fi mai mult decâtproblematică. Acest război s-ar fi putut încunjura dacă propunerea dizbătută mai înainte (de-a se numi prinţul Milanvicerege al Bosniei păstrându - se deplina suveranitate a sultanului) ar fi fost primită de Poartă. De-aceea la 17/29 iuniedejaau plecat din Belgrad ultimatul Serbiei, iar în 17/29 au fost prezentat Porţii de cătră agentul diplomatic Magazinovici.Acest ultimat are forma unei scrisori a prinţului cătră Poartă. Prin el se cere în ton cam provocant ca administraţiaBosniei şi a Serbiei vechi să i se cedeze Serbiei. Pentru realizarea acestei cereri se pune în perspectivă chiar războiul.Tot în această zi (17/29 iunie) era să apară în gazeta oficială ,,Srbsky Novine" decretarea stărei de asediu asupraSerbiei. Ziarul, în loc de-a apărea dimineaţă, au apărut abia la amiazăzi, pentru că ediţia întâi nu s-au împărţit. Ediţia adoua n-au conţinut acea publicaţie. În această zi la 5 oare dimineaţa prinţul au părăsit rezidenţa, în strigăteleentuziastice ale poporului şi în zgomotul tunurilor, pentru a se duce a armată. Înainte de a pleca au adresat soldaţilor dinBelgrad următoarele cuvinte: „Ostaşi ! Cel dintâi ostaş al ţărei, mă pun în fruntea armiei şi plec în câmpul de război,spre a corespunde chemării mele şi numelui ce port. Vouă vă încredinţez pe soţia mea, pe princesa. Apăraţi-o pe ea şirezidenţa. Rămâneţi cu bine !" Apoi luând flamura, o sărută, şi dând-o unui ofiţer îi zise: ,,Oştene, îţi încredinţez ţieacest stindard. Să-l aperi pân' la cea din urmă picătură de sânge ".Tot în această zi la 10 oare sara prinţul sosi în tabăra de la Deligrad unde soldaţii îl primiră cu entuziasm. Dupăţinerea unei reviste, prinţul a plecat la Alexinatz, cuartierul general al corpului de armată comandat de generalulCernaieff.La 19 iunie/1 iulie s-a publicat la 5 oare sara manifestul de război şi s-au afişat pe zidurile caselor din Belgrad.Mase de popor s-au adunat înaintea placatelor. Manifestul e intitulat „Cătră iubitul meu popor".23 iunie 1876]ANGLIA [„DUPĂ CUM AM ANUNŢAT..."]După cum am anunţat acum câteva zile, fortul care predominează trecăto[a]rea de la Gibraltar e întărit şi pus înstarea de a opri trecerea corăbiilor pe acolo. Acuma se anunţă că, asupra unei interpelări făcute în Camera lorzilor,subsecretariul de stat de la departamentul războiului au răspuns că fortificaţiile din La Valetta (s.p. insula Malta) sunt în