Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

106Paul Ditia este un rol dificil, un caracter escepţional, ceea ce face multă onoare d-lui Petreanu.Sala nu era îndestul de plină cu toată micşurimea ei, şi aceasta suntem autorizaţi a crede c-a provenit din cauzaalegerei zilei de 21 curent Sânţii împăraţi Constantin şi Elena; mai cu samă aflându - ne în ajunul celor mai interesanteelecţiuni mulţi orăşeni n-au putut veni.(La Piteşti trebuie autorizaţie pentru a crede ceva).___________________În ziarul Ialomiţa, care primejduieşte prin apariţiunea sa fiecare duminică a târguşorului (URBEI) Styrbei, se faceşi literatură. Un tânăr plin de talent, cum se vede, publică în acea foaie Dramele Baraganului, scriere originală (foarteoriginală!) contimporană. Prima parte: convertirea banditului, cârcima de la cărare.Iată textul începutului:Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscolspăimântător . Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai putea cădea. Ea era oprită de un viscol furtunos; şisupunându-se astfel unui element mai puternic decât dânsa ea alerga rătăcindă prin aerul rece şi aspru. Din astăcauză ,se putea vedea locuri de imense întinderi neatinse de ninsoare. În alte părţi însă , adecă în acelea unde vântul eramai puţin forte, ninsoarea cădea la pământ în mase colosale şi ajutată de viscol ea se compacta, formând astfel niştemunţi înalţi şi teribili, încât orice trecere pe acolo devenea imposibilă... Ea găsise un loc mai bun de stabilit în întinsacâmpie a Bărăganului, al căruia diametru tăiat prin o linie puţin, curbă spre răsărit, desparte în distanţă de aproape50 kilometri urbea, Styrbei — care este astăzi reşedinţa judeţului căruia aparţine câmpul ce mergem a-i facecunoştinţa şi care are un rol foarte important în scrierea noastră de comuna Sudiţii, care este punctul limitant alacestui câmp în această direcţiune.Nimeni, nici o fiinţă omenească nu ar fi cutezat a străbate acel câmp în acea noapte. Cu toate acesteevenimentele ce vor urma merg a ne dovedi contrariul. Chiar în acea noapte teribilă, pentru a căruia desciere pana nu eîncă destul de abilă, viscolul şi munţii de zăpadă au fost nesocotiţi. Urmele copitelor a unor cai vârtoşi s-au găsitimprimate într-însa şi chiar diformase munţii ei gigantici.Sunt oameni — fie de bună, sau rea condiţiune — pe carii nimic nu îi poate reţine de la îndeplinirea scopurilorlor. Ei au o voinţă fermă: sunt implacabili. Sunt atât de nestrămutaţi în voinţele lor, încât cutează — şi reuşesc preaadesea — a lupta cu natura, cu elementele ei.Trei oameni de această categorie, călări, au cutezat aproape de miezul acelei nopţi teribile, părăsind locuinţelelor, a pleca pe drum în direcţiunea de care am vorbit.Bine înveştmântaţi şi înfăşuraţi în nişte mantale mari pe deasupra cojoacelor lor de blană ei străbăteau acel câmpsolitar. Se vede că-şi cunoşteau destul de bine calea, căci, cu toată mulţimea şi înălţimea troianelor ce întâlneau , eiurmau drumul înainte şi căutau, mergând , a forma din timp în timp un fel de linie curbă din calea lor străbătută,adevărata formă a drumului ce am descris deja.Din când în când , vântul aducea la auzul călătorilor noştri nişte urlete grozave. Ele voiau să îi facă a înţelegecă, osebit de ei, Bărăganul mai era străbătut în acea noapte şi de o sumă de lupi.Cu toate acestea, călătorii nu dedeau nici o atenţiune acestor urlete. Poate că erau bine preparaţi de arme şibazau mult pe ele. Poate încă, că cauza care-i făcuse să întreprinză această călătorie în un aşa timp va fi fost atât depresândă încât îi silise a risca chiar viaţa.(ferească d-zeu să mai urmeze)S. FeitelsohnÎn curând , divule Feitelsohn!, vei întrece chiar pe d-nu Pantazi Ghica, carele, după cum propovăduieşteTelegraful, este o autoritate în literatură. Aşadar sempre avanti ! ce dracu, ori caftan pân' în pământ ori ştreangul degât .[28 mai 1876]TURCIA [„«TIMES» SUSŢINE..."]«Times» susţine, pe baza unor informaţii a căror autenticitate o 'nchizăşuieşte , cumcă marele vizir au publicatun manifest prin care acordă amnestie insurgenţilor îndată ce ei s-ar declara gata de a propune supunerea lor şi a încheiaun armistiţ de şase săptămâni . Acesta atârnă însă de mişcările necesare pentru concentrarea trupelor turceşti şi