Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

101Nu e anevoie, zice menţionatul ziar, a descoperi puntul de vedere în care s-a pus Poarta procedând astfel, nicinatura consideraţiunelor care i-au inspirat această, hotărâre . Şi de astădată, s-a bazat pe diverginţa de interese ce se ştiecă esista între puterile europene şi pe imposibilitatea recunoscută în care se află de a se înţelege în politica lor faţă cuTurcia, ori de câte ori această politică, ieşind din teoria consilielor, se încearcă a trece în acţiune sau la o măsurăcoercitivă oarecare.Rezerva păstrată de Anglia şi refuzul său de a se asocia la propunerile memoriului nu putea decât să întăreascăpe Poartă în acest mod de a vedea. Şi dacă e adevărat, cum se asigură, că, Francia şi Italia, contrariu noutăţilortelegrafice, n-au dat încă adeziunea lor, este vădit că Poarta s-ar afla o dată mai multîn prezenţa unor pasuri contradictorii din partea Europei şi că nu era uşor a nu ţine samă de aceasta. Rămâne să ştim dacă puterileNordului, după ce au făcut să se laude prin toate foile lor oficioase soliditatea înţelegem şi voinţa hotărâtă de a face să se esecuteprograma lor din punt în punt, mai cu samă după ce s-au înaintat până a decide să trămită, o escadră combinată, ca pentru a uniameninţarea cu injuncţiunea, vor suferi fără să murmure noua nereuşită ce le impune răspunsul îndrăzneţ al Sublimei Porţi.Dar, presupunând chiar că aceste puteri nu vor găsi în opunerea celorlalte cabinete obstacole îndestulătoare de a le opri şi căvor împinge până la capăt ingerinţa lor, Poarta, ce şi-a făcut datoria cu curagiu ş-a respins somaţiunea lor, va putea totdeauna să,cedeze înaintea unui adversar atât de superior în puteri fără să aducă vreo atingere onoarii sale şi să se resemne a primi aceea ce eneînlăturabil, protestând însă în numele demnităţii lovite şi al tratatelor.În 30 mai, după cerirea unanimă a poporaţiunei, sultanul Abdulaziz a fost detronat şi Murad Effendi proclamatsultan sub numele de Murad V.[21 mai 1876][GRAVURĂ]D-nul Constantin S. Stahi, unul din cei mai buni elevi ai şcoalei de pictură din Iaşi şi care se află de mai multăvreme în München, ocupat atât cu pictura cât şi cu gravarea în oţel, au espus la librăriile de aice una din gravurele sale.Indicaţia librarilor că ar fi prima gravură făcută de un român după cât ştim nu este pe deplin exactă; adevărul este însăcă d-l Stahi este primul român care se ocupă cu această artă şi că tot domnia - sa , înainte de un an poate, a scos lalumină cea întâi gravură a sa. Preţul celei ieşite acuma este de 10 franci.[21 mai 1876]LICEUL DIN SUCEAVA[„ORĂŞENII DIN VECHEA CAPITALĂ..."]Orăşenii din vechea capitală a Moldovei au petiţionat la Dietă (camera provincială) a Bucovinei ca în liceul dinacel oraş să se introducă limba românească ca limbă de proponiment fiindcă nu numai locuitorii Sucevei şi aîmprejurimilor sunt în majoritate români, dar şi uricul de întemeiere al acelui liceu prevede asemenea această măsură.Dieta au decis ca, din anul şcolar viitor 1876 — 1877 începând , limba de proponiment să fie cea românească, aceastafără nici o împrotivire, căci şi contrarii au votat pentru această dispoziţie, a cărei împlinire atârnă de la sancţiuneaîmpăratului. Liceul din Suceava ar avea prin introducerea limbei româneşti un viitor foarte însemnat, căci corpuldidactic (compus în cea mai mare parte de români cu titluri academice şi pe deplin calificaţi ) e cu mult superior celuidin Cernăuţi (compus din suplinitori rusneci). Afară de aceea poate că mulţi din ţinuturile Sucevei şi al Dorohoiului, dinMoldova ar prefera să-şi deiecopiii la liceul din Suceava în loc de a-i da la Iaşi sau la Botoşani, oraşe în cari viaţa e mai scumpă decât în Suceava şiunde organizarea scolastică nici nu garantează măcar o dezvoltare cumsecade a copiilor.[21 mai 1876]CARTE PEDAGOGICĂA ieşit de sub tipar Povăţuitoriul la citire prin scriere după sistema fonetică de institutorii Gheorghe Inăchescuşi Ioan Creangă. La cea dintâi privire cartea se deosebeşte în mod favorabil prin espunerea clară şi vie a metoduluiintuitiv. Eserciţiele de intuiţiune de la începutul cărţii arată că nu este numai rezultatul studiilor teoretice făcute înaceastă materie, ci totodată fructul lungei esperienţe a unor învăţători înzestraţi de la natură cu darul de a instrui.