Mihai Eminescu, Opere vol IX, Publicistica

100insurecţiei, chiar în poziţii predominate de turci (la Gaczko bunăoară), este neînfrântă . În toate stadiile înrâuririlordiplomatice de dinafară, Poarta a voit să deie dovezi că ea este în stare de a înăduşi mişcarea răsculaţilor şi că nu arenevoie de ajutorul Europei pentru a restatornici liniştea. Sigur că tot pe o asemenea hotărâre se întemeiază şi operaţiilelui Mukhtar Paşa şi totuşi Poarta e astăzi tot atât de departe de a fi biruit milităreşte răscoala ca şi înainte de mai multeluni. În Belgrad şi Cetinje măsurile Turciei nu iau ochii nimănuia . Dintr' aceasta se esplică hărnicia febrilă cu carelucrează partidul acţiunei în Serbia, şi mai că nimeni nu se mai poate îndoi că Serbia are în vedere eventualităţile unuirăzboi apropiat. Este cu putinţă ca ingerinţa energică a puterilor să oprească pe guvernul din Belgrad de a lua hotărâripripite; dar este sigur că ţinuta Turciei a îngreuiat foarte mult orice acţiune în această privire.Înainte de două luni, Poarta, prin încheierea unui armistiţiu, putea să se folosească de declararea prinţuluiMilan ,,ca el nu gândeşte de a turbura în mod violent mersul întâmplărilor ", putea să-i ieie acestui domnitor oricepretext pentru schimbarea politicei sale. Situaţia de astăzi conţine momente analoage. Numai că în acest moment Poartae şi mai aproape de un amestec activ al Sîrbiei, de aceea ar trebui să n' asculte sfatul celora care-i zic să respingă dinnou armistiţiul. Însă părerea noastră nu se potriveşte cu curenteledin Constantinopole, unde chiar nerozia unei provocări directe a Sîrbiei nu este cu totul cu neputinţă. Dacă Poarta înasemenea momente va fi lăsată de capul ei, ea poate lua hotărâri a căror urmări se sustrag deocamdată de la oriceapreţiare. Tocmai de aceea acţiunea puterilor trebuie să fie hotărâtă şi energică în Constantinopole.Dacă sârbii ar irumpe în Turcia, atunci acţiunea puterilor rămâne fără obiect. Europa ar deveni atunci în cazulcel mai bun un spectator al scenelor sângeroase din sud - estul Europei şi ar trebui să-şi păstreze amestecul şi hotărârilesale pentru momentul în care se va fi sfârşit cel puţin actul Întâi al dramei. Numai grabnica închiere a armistiţiului poatesă curme firul acestor eventualităţi. De aceea ni pare aproape neesplicabil de ce în această direcţie nu se face nimic înConstantinopole. Până acum nu ştim dacă elaboratul din Berlin s-a supus Porţii. Tot ce ar trebui să se facă acum esteprimirea armistiţiului. Aceasta ar fi cu putinţă dacă toate părţile ar dori-o în mod loial, dacă Europa ar uza de toatăautoritatea sa. Acesta e singurul mijloc pentru înlăturarea pericolelor situaţiei. Însă ceea ce trebuie să se facă, facă-sefără pregetare şi cu toată insistenţa de care sunt capabile puterile. Europa nu mai are decât alegerea între o pacificaţieenergică şi desfăşurarea tuturor cestiunilor orientale cu toate necalculabilele lor urmări.Alături cu aceste apreciaţii alarmante ale lui Pesther Lloyd, se comunică telegraficeşte din Pera următoareafrumoasă poveste turcească: Comandantul suprem din Bulgaria, după puţine lupte neînsemnate, au pacificat cu totulprovinţia. Bulgarii leapădă armele şi dau în mâinile autorităţilor turceşti pe capii lor, cari i înşelaseră că insurecţiapoate spera ajutor din străinătate. Populaţia cere cercetarea aspră şi pedepsirea răzvrătitorilor. Ştirile despre turburăridin partea creştinilor Tesaliei şi Candiei nu sunt adevărate. Într-un mod mai naiv şi mai simplu stilizat nu se poatespune o poveste decât cum o spun turcii din Ţarigrad prin telegrame mânate în câteşi patru părţile lumei. Adevărul va fiînsă cel împărtăşit de Correspondance Orientale sub titlul Turburările în Bulgaria. Acel organ spune:Dacă mişcarea bulgară pare a se fi liniştit, cum pretind unele ziare, sub pretest că noutăţile sunt mai rari, aceastaprovine numai din cauză că trupele răsculate, respinse pe toate puntele unde insurgenţii s-au întâlnit cu trupele turce, autrebuit să se retragă în munţi. Dar acolo se reformează şi se organizează şi în curând îi vom vedea părăsindu-şiretragerea pentru a reîncepe lupta, cum s-a văzut în răscoala din Herzegovina, al căreia sfârşit s' anunciase acum şi caredurează încă.Pentru moment, iacă bilanţul relelor cauzate până ieri de această răscoală. care abia datează de cinsprezece zile.Până acum au fost arse sau părăsite 67 sate, dintre care 19 în districtul Filipopoli şi restul în districtul Tatar-Bazardjik.Nu toate aceste rele sunt datorite insurgenţilor, o mare parte a fost cauzate de trupele turceşti, cari se numescbaşibuzuci. Plângerile provocate prin escesele acestora au fost atât de vii şi atât de dese, încât guvernul a trebuit să ieiemăsuri radicale pentru a reprima aceste flagele. Un ordin al marelui vizir şi al ministrului de rezbel impune tuturorcomandanţilor din districtele mai sus citate de a lua pe başibuzici sub ordinele lor imediate, de a le da oficiari dinarmata regulată şi de a-i supune la toată severitatea disciplinei în vigoare în restul armatei. Aceasta însamnă aproapedesfiinţarea acestei miliţii neregulate. Guvernul imperial se pregăteşte în acelaş timp de a adresa bulgarilor oproclamaţiune făcută în vedere de a-i aduce la supunere.Tot Corespondenţa orientală spune următoarele în privirea atitudinei guvernului turcesc faţă cumemorandul puterilor de nord:• • • Şi în acest punt atitudinea guvernului a fost din cele mai hotărâte . Memoriul Gorciakoff, care e dejacunoscut la Poartă, cu toate că n-a fost încă prezentat într-un mod oficial, a fost mai Întâi esaminat de către cei treibărbaţi de stat, cei mai eminenţi din consiliul de miniştri: Mehemet-Rudşi Paşa, Hussein-Avni Paşa şi Mithad Paşa. Înacest triumvirat, marele vizir, cu marea sa esperiinţă şi maturitatea 'i de spirit, reprezintă elementul cugetător şiprudenţa, celalţi doi, mai tineri şi cunoscuţi pentru caracterele lor hotărâte , reprezintă elementul de energie înesecutare. După o esaminare aprofundată a memoriului, aceşti trei oameni de stat au rămas de acord asupra acestui puntcă, el trebuia respins pur şi simplu. Deciziunea lor prezentată tuturor miniştrilor a primit aderarea lor, şi la 23 mai saraRaşid Paşa a primit ordinul de a telegrafia reprezentanţilor Turciei pe lângă guvernele străine deciziunea ce s-a luat.