CASA MOLIMEI - Editura All

— Mai bine.Acum stătea cu genunchii la gură și încerca să sughită, ca sămai scape de durerea de burtă...Nu dormea nici un bărbat înalt, venit de la câmpie – nu păreachiar un uriaș, poate doar în ochii copiilor –, care fusese nevoitsă iasă desculț în frig, până la palisadele orașului, pentru adoua oară în acea noapte, ca să se ușureze. Și-ar fi pus haina dinpiele de capră dacă n-ar fi dat-o la schimb chiar în ziua aceea.Era cu pantalonii în vine și urina suc de mere, când norul carese desprinsese din lac într-un mod atât de spectaculos, cu doarcu câteva momente înainte, ajunse fără un sunet și aproape fărăformă deasupra lui, copleșind pe oricine întâlnea în cale, pe ceifără somn și pe cei adormiți.Aceasta fusese America, acest râu care traversa fâșia de pământcale de zece luni, de la mare la mare. Fusese cel mai sigurloc de pe pământ.