Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

28.11.2012 Views

The Evolving epidemic, George Alberti, FRCP, PHD, Paul Zimmet, FRACP, PHD, Jonathan Shaw, FRACP, MD, Zachary Bloomgarden, MD, Francine Kaufman, MD and Martin Silink, FRACP, MD for the Consensus Workshop Group, Diabetes Care 27:1798-1811,2004 3. Diabetul zaharat de tip 2 la copil si adolescent; Prof. dr. Ioana Micle, dr. Ramona Giurescu UMF “Victor Babes” Clinica I Pediatrie Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Louis Turcanu” Timisoara, Medic.ro, nr 42, III 2008 4. Type 2 diabetes in Children: Clinical Aspects and Risc Factors; The Second International Novo Nordisc Symposium on Diabetes in Childhood and Adolescence, Copenhagen, Denmark, May 31june 2, 2001; Session 2; Hormone Reserch, Vol 57, Suppl. 1, 2002; 5.Insulin resistance syndrome in children and adolescents: clinical meaning and indication for action, K S Steinbeck, International Journal of Obesity (2004) 28, 829-832 6.International Obesity TaskForce; Childhood Obesity Report May 2004 7. Is obesity a risc factor for psychopatology among adolescents?, Serpil Erermis, Nurcan Cetin, Muge Tamar, Nagehan Bukusoglu, Fisun Akdeniz and Damla Goksen, Departments of Child Psychiatry, Psychiatry and Child Endocrinology, School of Medicine, Ege University, Izmir, Turkey 8. Type 2 diabetes mellitus in children and adolescents: a review from a European perspective, Kiess W, Bottner A, Raile K, Kapellen T, Muller G, Galler A, Paschke R, Wabitsch M., Horm Res. 2003;59 Suppl 1:77-84 9. Prevalence of Diabetes Complications in Adolescents With Type 2 Compared With Type 1 Diabetes, Maike C. Eppens, Maria E. Craig, MBBS, PHD, FRACP, Janine Cusumano, RN, Stephen Hing, MBBS, FRACOS, Albert K.F. Chan, MAPPSTAT, Neville J. Howard, FRACP, FRCP, Martin Silink, AM, MD, FRACP and Kim C. Donaghue, MBBS, PHD, FRACP, Diabetes Care 29: 1300-1306,2006 10. Obesity and Risk of Type 2 Diabetes and Cardiovascular Disease in Children and Adolescents, Michael I. Goran, Geoff D. C. Ball and Martha L. Cruz, The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism vol.88, No.4 1417-1427 11. American Diabetes Association: Standards of medical care for patients with diabetes mellitus (Position Statement) Diabetes Care 22 (Suppl. 1): S32-S41, 1999 12. Diabetes Trends In the US: 1990-1998, Mokdad AH, Ford ES, Browman BA, et al., Diabetes Care, 2000; 23: 1278-1283 13. Obezitatea infantila - luata in vizor de Comisia Europeana, Publicat: 9 Noiembrie 2007 www.euractiv.ro/uniunea-europeana Enigma fericirii Dr. Găvrilă Mihali, medic inspector CCSP Maramureş Student Liviu Gavrilă Mihali – Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Asistent principal Ioana Nistor – Spitalul de Recuperare Borşa Dr. Remus Sărăsăoan medic CPU Spital de recuperare Borşa In naiva povestioara biblica despre soarta primilor oameni este, in subiect, un anumit sens moral. Ei trăiau in paradis si necunoscând durerea si lipsa, se putea spune ca erau fericiţi. In viata lor a apărut insa „fructul oprit” si, deodată, ideea de fericire. Cu alte cuvinte

fericirea a început sa fie condiţionata de cunoaşterea lui. Foamea si umilinţa au umplut de amărăciune inima omului. Unii au dus aceste poveri pana in pământ si au coborât in el încovoiaţi de spate, închişi in tăcerea tristeţii ca intr-un cufăr fermecat, scufundat in mare. Cu toate acestea cine poate afirma ca viata lor a fost un pustiu absolut, ca ei nu au simţit niciodată pe cerul gurii stropul miraculos al fericirii? Cine ne poate convinge ca inima lor nu s-a topit, când si când, la dogoarea acestei călduri dulci? Ca in pieptul lor nu au ars aceste vâlvătăi? Ca intr-o tainiţa a sufletului nu a pâlpâit, asemenea candelei in semiobscuritatea schitului, acest sâmbure de lumina? Sentimentul satisfacţiei cunoaşte o gama infinita: materiala, spirituala, morala, estetica. Oamenii pot încerca bucurii si plăceri dezinteresate, provocate de victorii ale umanităţii, de spectacolul progresului, de realizarea unor idealuri sociale înalte. O pondere variabila, in funcţie de natura psihica, are bucuria de a iubi si de a fi iubit. Marile iubiri dezvăluie ca nici un bun, nici o avuţie nu-l atrage pe om mai mult ca alt om. Faptul ca satisfacţia materiala este departe de a fi totul ne-au arătat-o întotdeauna oamenii sărmani. Cum puteau fi fericiţi săracii? Sufletul lor îşi găsea compensaţii, descoperea izvoare de regenerare in sfere superioare plăcerilor materiale. Dezmoşteniţii soartei au probat nu numai câta suferinţa poate suporta fiinţa umana, dar si cat de puţin cere ea pentru a fi fericita. „Mica fericire” a omului de rând cântăreşte uneori incomparabil mai greu decât satisfacţiile marilor favoriţi ai soartei. Fericirea nu are pentru toţi acelaşi înţeles. In sinea ea este tot atât de abstracta ca si cerul, ca si noaptea, ca întunericul sau lumina. Este o stare privilegiata dar care poate exprima lucruri cu totul diferite. Pentru unul, satisfacţia elementara a vitalităţii, pentru altul orgoliul cuceririlor, pentru alţii vanitatea de a face un bine. Se pot găsi si fiinţe ciudate pentru care cea mai mare bucurie este aceea de a putea ierta. Dar oare lipsa fericirii înseamnă neapărat nefericire? Acest sentiment nu poate fi suplinit? Orice muritor trece fatalmente prin aceasta încercare? Ce este fericire si nefericire? Străbătând prin vreme, omul a crezut mult timp ca fericirea e bogăţie si putere. Deşi mulţi s-au zbătut, cu disperarea peştelui căzut pe uscat, pentru a aduna, si nu au găsit fericirea in lucruri. Alţii au ţinut in mana sceptrul atotputerniciei, dominând si umilind, si nu au fost nici ei fericiţi. Când si-au atins telurile rapace, sângele li s-a îngroşat de huzur, iar inima li s-a năclăit in vanitate. Inconştient sau nu, cu cat se înstrăinau mai mult de simplitate, cu atât se îndepărtau mai mult de fericire.

fericirea a început sa fie condiţionata de cunoaşterea lui.<br />

Foamea si umilinţa au umplut de amărăciune inima omului. Unii au dus aceste poveri<br />

pana in pământ si au coborât in el încovoiaţi de spate, închi<strong>şi</strong> in tăcerea tristeţii ca intr-un<br />

cufăr fermecat, scufundat in mare.<br />

Cu toate acestea cine poate afirma ca viata lor a fost un pustiu absolut, ca ei nu au<br />

simţit niciodată pe cerul gurii stropul miraculos al fericirii? Cine ne poate convinge ca inima<br />

lor nu s-a topit, când si când, <strong>la</strong> dogoarea acestei călduri dulci? Ca in pieptul lor nu au ars<br />

aceste vâlvătăi? Ca intr-o tainiţa a sufletului nu a pâlpâit, asemenea candelei in<br />

semiobscuritatea schitului, acest sâmbure de lumina?<br />

Sentimentul satisfacţiei cunoaşte o gama infinita: materia<strong>la</strong>, spiritua<strong>la</strong>, mora<strong>la</strong>,<br />

estetica. Oamenii pot încerca bucurii si plăceri dezinteresate, provocate de victorii ale<br />

umanităţii, de spectacolul progresului, de realizarea unor idealuri sociale înalte. O pondere<br />

variabi<strong>la</strong>, in funcţie de natura psihica, are bucuria de a iubi si de a fi iubit. Marile iubiri<br />

dezvăluie ca nici un bun, nici o avuţie nu-l atrage pe om mai mult ca alt om.<br />

Faptul ca satisfacţia materia<strong>la</strong> este departe de a fi totul ne-au arătat-o întotdeauna<br />

oamenii sărmani. Cum puteau fi fericiţi săracii? Sufletul lor î<strong>şi</strong> găsea compensaţii, descoperea<br />

izvoare de regenerare in sfere superioare plăcerilor materiale. Dezmoşteniţii soartei au probat<br />

nu numai câta suferinţa poate suporta fiinţa umana, dar si cat de puţin cere ea pentru a fi<br />

fericita. „Mica fericire” a omului de rând cântăreşte uneori incomparabil mai greu decât<br />

satisfacţiile marilor favoriţi ai soartei. Fericirea nu are pentru toţi ace<strong>la</strong><strong>şi</strong> înţeles. In sinea ea<br />

este tot atât de abstracta ca si cerul, ca si noaptea, ca întunericul sau lumina. Este o stare<br />

privilegiata dar care poate exprima lucruri cu totul diferite. Pentru unul, satisfacţia<br />

elementara a vitalităţii, pentru altul orgoliul cuceririlor, pentru alţii vanitatea de a face un<br />

bine. Se pot găsi si fiinţe ciudate pentru care cea mai mare bucurie este aceea de a putea ierta.<br />

Dar oare lipsa fericirii înseamnă neapărat nefericire? Acest sentiment nu poate fi suplinit?<br />

Orice muritor trece fatalmente prin aceasta încercare? Ce este fericire si nefericire?<br />

Străbătând prin vreme, omul a crezut mult timp ca fericirea e bogăţie si putere. De<strong>şi</strong><br />

mulţi s-au zbătut, cu disperarea peştelui căzut pe uscat, pentru a aduna, si nu au găsit<br />

fericirea in lucruri. Alţii au ţinut in mana sceptrul atotputerniciei, dominând si umilind, si nu<br />

au fost nici ei fericiţi. Când si-au atins telurile rapace, sângele li s-a îngroşat de huzur, iar<br />

inima li s-a năclăit in vanitate. Inconştient sau nu, cu cat se înstrăinau mai mult de simplitate,<br />

cu atât se îndepărtau mai mult de fericire.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!