Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

Figura nr.2
Acest raport studiază tendinţele sociale problematice care ar putea genera actuala curbă de
creştere a prevalenţei obezităţii (6)
� Creşterea transportului motorizat (de ex.la scoala)
� Scăderea oportunităţilor activităţii fizice recreaţionale
� Creşterea oportunităţilor recreative sedentare: privitul la televizor, jocuri pe calculator
� Bogăţia şi varietatea alimentelor hipercalorice
� Reclamele agresive la alimentele de tip fast-food
� Accesibilitate crescută la restaurante şi fast fooduri
� Oferte de porţiii mari la preţ avantajos
� Creşterea frecvenţei alimentaţiei „ocazionale”
� Utilizarea frecventă a băuturilor răcoritoare înlocuind apa
Consecinţele obezităţii asupra sănătăţii sunt majore: diabetul zaharat, hipertensiunea
arterială, dislipidemie, complicaţii pulmonare; complicaţii psihilogice: foarte mulţi copii obezi
suferă de depresii pentru că sunt respinşi din grupurile de prieteni de vârsta lor, tulburări de
comportament, bulimie, complexe de inferioritate, sentiment de frustrare, izolare socială,
insatisfacţie, dificultăţi şcolare (7);
Complexa patologie metabolică se caracterizează printr-un risc crescut de morbiditate şi
mortalitate, fiind asociată frecvent cu insulinorezistenţa, care în prezenţa suscecptibiliţăţii
genetice şi a factorilor de mediu determină apariţia DZ 2. (5,6)
În ultimele două decade, 30% din cazurile nou diagnosticate de diabet zaharat la copil şi
adolescent in SUA sunt de tip 2, aceeiaşi tendinţă crescătoare înregistrându-se şi în Canada,
Japonia, Australia.
În majoritatea cazurilor de DZ la copil clasificarea bolii (tipul 1 sau 2) se poate efectua pe
baza simptomatologiei clinice la debut, sau ulterior pe baza evoluţiei. Uneori însă diagnosticul
diferenţial este dificil, deoarece tipul 1 de diabet poate debuta atipic, fără necesar iniţial de
insulină , fiind asociat cu obezitate si semne de insulinorezistenţă, iar cetoacidoza sau
cetonuria poate însoţi DZ tip 2 în 5-25% respectiv 33% din cazuri. În asemenea situaţii,
determinarea insulinemiei plasmatice, a peptidului C sau a autoanticorpilor specifici poate fi
de ajutor. (1)
Patogeneza diabetului este multifactorială, având componentaă genetică cu transmitere
poligenică, influenţată de mediu.
Factorii de risc în apariţia DZ tip 2: (4)
- susceptibilitatea genetică: s-a putut observa o prevalenţă crescută la cei cu rude de gradul I
sau II cu diabet.
- factori intrauterini: greutatea la naştere (Gn 4.000 g) sau hiperglicemia
maternă sunt asociate cu dezvoltarea DZ 2 la tineri(2)