� Expunerea prelungita <strong>la</strong> soare duce <strong>la</strong> o stare inf<strong>la</strong>matorie cronica sau “heliodermatita” caracterizata prin modificari specifice: e<strong>la</strong>stoza so<strong>la</strong>ra dermica si dezorganizarea epdermica cu alterarea anexelor. E<strong>la</strong>stoza so<strong>la</strong>ra este semnul major al fotoimbatrnirii. La nivelul zonelor descoperite pielea este f<strong>la</strong>sca, terna, ridata si frecvent ingrosata. In unele cazuri este atrofica. Din punct de vedere clinic e<strong>la</strong>soza se prezinta sub mai multe aspecte: ridurile, pielea citrine (Milian), pielea romboida<strong>la</strong> a cefei (Jadassohn), e<strong>la</strong>stoidoza nodu<strong>la</strong>ra cu chiste si comedoane (Favre-Raccouchot), eritosis inerfolicu<strong>la</strong>ris coli (Leder), purpura Bateman. � Tulburari de pigmentatie determinate de alterarea loca<strong>la</strong> a me<strong>la</strong>nocitelor sunt de asemenea cauzate de expunerea indelungata si repetata <strong>la</strong> soare. Se descriu urmatoarele aspecte clinice: lentigo soalr (lentigo senil), letingo so<strong>la</strong>r negru reticu<strong>la</strong>r, keratoza actininica, hipome<strong>la</strong>noza idiopatica in picatura, letingo malign sau me<strong>la</strong>onza Dubreuilh. Rolul protector al filtrelor so<strong>la</strong>re? Intr-o epoca in care un mare <strong>la</strong>borator de cosmetologie pretinde ca gasit “filtrul perfect” a pune o astfel de intrebare poate parea <strong>la</strong> prima vedere surprinzatoare: numeroase studii par sa demonstreze eficacitatea topicelor fotoprotectoare nu numai in prevenirea efectolor expunerilor acute <strong>la</strong> soare, dar si a fotocarcinogenezei si heliodermiei. Astfel, studii efectuate <strong>la</strong> om au demonstrate ca in afara de actiunea antierimatosa, ecranele so<strong>la</strong>re previn formarea celulelor diskeratozice, dimerilor de timina si alterarea celulelor Langerhans, fara a modifica fotoimunosupresia sistemica. De asemenea, un studiu recent arata ca folosirea cu regu<strong>la</strong>litate a unei crème diminueaza numarul de keratoze. Totusi pe <strong>la</strong>nga aceste avantaje s-au observat si unele efecte nocive ale topicelor fotoprotectoare: - Alergie si fotosensibilitate <strong>la</strong> benzofenona, oxibenzona, debinzoiilmetan si PABA; - Inhibitia sintezei provitaminei D3. Aceasta reprezinta o problema majora <strong>la</strong> copii, precum si <strong>la</strong> batrani cu keratoze, carcinoame cutanate sau sau heliodermie, <strong>la</strong> cei din urma existand o diminuare a capacitatii pielii de a sintetiza vitamina D3. in aceste cazuri poate fi necesara suplimentarea ora<strong>la</strong> cu vitamina D. In alta ordine de idei, in ultimul timp se pune tot mai intens problema daca riscul de aparitie a carcinoamelor cutanate si a me<strong>la</strong>noamelor este marit de cremele anti-so<strong>la</strong>re. Astfel, in tari ca Australia, Canada, SUA, tarile Scandinave, unde aceste crème au fost utilizate pe scara <strong>la</strong>rga, s-a inregistrat o crestere importanta a incidentei me<strong>la</strong>noamelor. Studii epidemiologice recente sugereaza ca utilizarea cremelor fotoprotectoare nu previne aparitia carcinoamelor bazocelu<strong>la</strong>re si a me<strong>la</strong>noamelor <strong>la</strong> barbati si femei. Dintre aceste creme au fost incriminate mai ales cele care contin si psoraleni. Exista mai multe teorii care incearca sa explice aceste efecte, oarecum paranormale. Astfel se pare ca anumiti metaboliti ai vitaminei D suprima in vitro cresterea celulelor me<strong>la</strong>nice, terie infirmata in alte studii. O alta ipoteza interesanta este cea bazata pe rolul UVA. Se stie astazi ca radiatiile UVA sunt capabile sa provoace modificari cutuanate, eritem, alterarea fibrelor de co<strong>la</strong>gen, inducerea proliferarii tumorilor si alterari ale AND-ului cu formarea de dimeri de timina. Desi radiatiile UVA sunt implicate in special in geneza eritemului si a cancerului cutanat, totusi pentru UVA situatia este mai complexa. Astfel , UVA (340- 400mm) sunt mai putin eritrogene fata de UVB si UVA (320-340mm), dar mai cancerigene. In plus s-a demonstrat ca o doza de UVA obtinuta prin expuneri fractionate este mai cancerigena decat aceeasi doza data de o singura iradiere. Cum cele mai multe topice fotoprotectoare contin filtre UVB, ele pot favoriza aparitia tumorilor cutanate prin permitera unei iradieri UVA in absenta semnalului de a<strong>la</strong>rma reprezentat de eritem, care este un apanaj al UVA. In prezent sunt disponibile si crème fotoprotectoare cu filtru UVA, si putem spera ca
viitoarele studii epidemiologice se vor raporta <strong>la</strong> efectul benefic in prevenirea fotocarcinogenezei.
Change language