Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

28.11.2012 Views

Pentru un părinte, vestea diagnosticului de autism dat copilului său vine ca un trăsnet şi atunci apar primele probleme. E real? Se poate face ceva? Foarte mulţi părinţi se confruntă cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite intervenţia corectă şi, deşi nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă şi în România. Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atît mai mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme şi cît mai susţinut. Dar nu sîntem cu toţii pregătiţi pentru un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime. Ce fel de resurse sunt solicitate cel mai mult? Cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică? În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente. Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort? Familia este afectată în întregime de afecţiunea copilului. Provocarea merge pînă acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi, implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare. Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor şi unul la celălalt? Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol? Integrarea în societate a copilului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, copilul cu autism nu poate interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Dar, pe lîngă această crudă realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism va începe să fie ocolită de prieteni şi va fi expusă unei presiuni sociale de excludere. Ce poate fi făcut în această situaţie? Se poate remedia ceva? Se pot păstra legăturile sociale nealterate? Toate aceste întrebări şi multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul îşi pot găsi răspunsuri numai prin privirea clară a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît şi interioară deţine resurse nebănuite pentru a face faţă provocării şi pentru a ieşi din multe situaţii dificile. Uneori, este suficient să priveşti ca să-ţi dai seama. Alteori nu, de parcă drumul la resurse este întortocheat sau blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta. Grupul de suport reprezintă acel grup tematic în care persoane care se confruntă cu acelaşi tip de dificultate se pot întîlni şi împărtăşi experienţa, în acest fel luând contact cu realităţile altor persoane aflate în aceeaşi situaţie şi avînd şansa să afle soluţii pe care le-au găsit alţii sau să descopere împreună soluţii noi la probleme vechi. Pe de altă parte, reprezintă o foarte bună ocazie de contact. Logopedia i ajuta pe copilul cu tulburare de spectru autist sa comunice. Care este scopul logopediei?Dobândirea comunicării funcţionale, pentru început. Copilul poate iniţial folosi gesturi, imagini pentru a se exprima. Ideea este că această comunicare să fie funcţională, copilul să fie inţeles de către cei din jur. Etapa următoare este realizarea comunicării folosind limbajul verbal. Kinetoterapia il ajuta pe copilul autist sa isi corecteze stangacile din miscari, automatismele si stereotipiile si sa poata achizitiona miscarile functionale pe care le face orice copil tipic care totodată duc şi la creşterea încrederii în sine. In programele de kinetoterapie abilităţile sociale, emoţionale, cognitive şi comunicarea sunt “exersate” la fel ca şi aptitudinile motrice. Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând copilul nu doar din punct de vedere motric, ci şi emoţional şi social. Copiii cu autism şi sindrom Asperger pot avea deficienţe în ceea ce priveşte: forţa musculară, coordonarea, echilibrul, insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare, funcţiile senzorio-

motrice, motricitatea fina si capacitatea de relaxare. Un program de kinetoterapie complex ii ajuta atât prin exerciţiile practicate cât şi prin atitudinea de relaţionare susţinută de către kinoterapeut, să-şi cunoască mai bine propriul corp, să se integreze mai bine in mediul inconjurător şi să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni. S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii, a autostimularii, a comportamentului hiperkinetic şi a stereotipiilor la copii autişti. Reducând aceste elemente, copiii se vor putea integra mai bine in mediul social inconjurator. La copiii cu autism şi sindrom Asperger dezvoltarea motricităţii are o importanţă majoră, prin aceea că este implicată în deprinderile motorii şi apoi în deprinderile de muncă, absolut necesare unui copil cu autism şi sindrom Asperger pentru a face faţă exigenţelor vieţii sociale. Obiectivele urmărite prin programul kinetoterapeutic sunt: - Dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice); - Dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare autoservirii şi diverselor activităţi cu caracter practic; - Educarea echilibrului static şi dinamic; - Educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor; - Dezvoltarea dominanţei laterale; - Dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală; - Formarea percepţiei corecte a schemei corporale. Programul trebuie adaptat de fiecare dată când este nevoie. Toţi copiii au nevoie ca deprinderile motrice de bază, jocurile, sau activităţile de mişcare să fie defalcate în componente pe care ei le pot executa. Jocurile şi deprinderile trebuie să fie modificate pentru a avea activităţi sigure şi de succes. Activităţile trebuie adaptate la abilităţile copilului si nu invers. Tehnicile de art-terapie (terapie prin arta), il ajuta pe copil sa se inteleaga pe sine, sa se elibereze de anxietatile si tensiunile acumulate, sa dezvolte abilitati de comunicare si sa exerseze si optimizeze propiile capacitati de relationare cu ceilalti copii si cu adultii, ajungandu-se in final, la elaborarea unor strategii de comunicare.Tehnicile de art-terapie ofera copiilor oportunitatea de a explora si exprima, prin intermediul materialelor specifice creatiei artistice, dificultatile in legatura cu diversele trairi sau relatii personale, dificultati ce ar putea fi greu de exprimat in cuvinte. Atmosfera relaxata il indeamna pe copil sa se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descarca, de a dezvalui trairi care, in alte conditii, par a fi inacceptabile. Concluzii Tratamentul homeopat trateaza simptomele autismului, efectele secundare ale vaccinarii si corecteaza terenul pe care s-a facut vaccinarea. Tratamentul homeopat reda afectivitatea copilului, redă curiozitatea, redă capacitatea de a învăţa. Parintele trebuie ajutat sa iasa din starea de TSPT de dupa aflarea diagnosticului. Tratamentul medicamentos trebuie completat cu consilierea familiei, evaluarea nivelului de dezvoltare a copilului coroborat cu un proces de invatare prin terapie comportamentala, logopedie, kinetoterapie si art-terapie şi – foarte important - un proces de învăţate-recuperare a deficitului global de cunoaştere.

Pentru un părinte, vestea diagnosticului de autism dat <strong>copil</strong>ului său vine ca un trăsnet <strong>şi</strong> atunci apar<br />

primele probleme. E real? Se poate face ceva? Foarte mulţi părinţi se confruntă cu dificultatea<br />

acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect permite<br />

intervenţia corectă <strong>şi</strong>, de<strong>şi</strong> nu de foarte mult timp, această intervenţie este posibilă <strong>şi</strong> în România.<br />

Mai departe, efortul de a recupera cît mai mult din potenţialul <strong>copil</strong>ului este foarte mare, cu atît mai<br />

mare cu cît trebuie făcut cît mai devreme <strong>şi</strong> cît mai susţinut. Dar nu sîntem cu toţii pregătiţi pentru<br />

un astfel de efort. Sau nu pentru el în întregime. Ce fel de resurse sunt solicitate cel mai mult? Cele<br />

materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică? În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sînt<br />

toate disponibile <strong>şi</strong> uneori nici în măsuri suficiente. Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui<br />

asemenea efort?<br />

Familia este afectată în întregime de afecţiunea <strong>copil</strong>ului. Provocarea merge pînă acolo unde însu<strong>şi</strong><br />

nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit <strong>la</strong> <strong>copil</strong>ul cu autism <strong>şi</strong>, implicit, se<br />

vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este<br />

atinsă de această provocare. Cum găseşte un cuplu calea <strong>şi</strong> puterea de a se raporta corect <strong>la</strong> <strong>copil</strong>ul<br />

lor <strong>şi</strong> unul <strong>la</strong> celă<strong>la</strong>lt? Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare <strong>şi</strong> familia, ca<br />

unitate, este în pericol?<br />

Integrarea în societate a <strong>copil</strong>ului cu autism este o altă problemă foarte serioasă, deoarece, <strong>copil</strong>ul<br />

cu autism nu poate interacţiona firesc cu copiii de seama lui <strong>şi</strong> adulţii din jur. În consecinţă, treptat,<br />

va fi evitat. Dar, pe lîngă această crudă realitate, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai adesea,<br />

familia cu un <strong>copil</strong> cu autism va începe să fie ocolită de prieteni <strong>şi</strong> va fi expusă unei presiuni sociale<br />

de excludere. Ce poate fi făcut în această situaţie? Se poate remedia ceva? Se pot păstra legăturile<br />

sociale nealterate?<br />

Toate aceste întrebări <strong>şi</strong> multe altele care apar într-o familie care se confruntă cu autismul î<strong>şi</strong> pot<br />

găsi răspunsuri numai prin privirea c<strong>la</strong>ră a realităţii. Realitatea, atît exterioară cît <strong>şi</strong> interioară deţine<br />

resurse nebănuite pentru a face faţă provocării <strong>şi</strong> pentru a ie<strong>şi</strong> din multe situaţii dificile. Uneori, este<br />

suficient să priveşti ca să-ţi dai seama. Alteori nu, de parcă drumul <strong>la</strong> resurse este întortocheat sau<br />

blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta.<br />

Grupul de suport reprezintă acel grup tematic în care persoane care se confruntă cu ace<strong>la</strong><strong>şi</strong> <strong>tip</strong> de<br />

dificultate se pot întîlni <strong>şi</strong> împărtă<strong>şi</strong> experienţa, în acest fel luând contact cu realităţile altor persoane<br />

af<strong>la</strong>te în aceea<strong>şi</strong> situaţie <strong>şi</strong> avînd şansa să afle soluţii pe care le-au găsit alţii sau să descopere<br />

împreună soluţii noi <strong>la</strong> probleme vechi. Pe de altă parte, reprezintă o foarte bună ocazie de contact.<br />

Logopedia i ajuta pe <strong>copil</strong>ul cu tulburare de spectru autist sa comunice.<br />

Care este scopul logopediei?Dobândirea comunicării funcţionale, pentru început. Copilul poate<br />

iniţial folosi gesturi, imagini pentru a se exprima. Ideea este că această comunicare să fie<br />

funcţională, <strong>copil</strong>ul să fie inţeles de către cei din jur. Etapa următoare este realizarea comunicării<br />

folosind limbajul verbal.<br />

Kinetoterapia il ajuta pe <strong>copil</strong>ul autist sa isi corecteze stangacile din miscari, automatismele si<br />

stereo<strong>tip</strong>iile si sa poata achizitiona miscarile functionale pe care le face orice <strong>copil</strong> <strong>tip</strong>ic care<br />

totodată duc <strong>şi</strong> <strong>la</strong> creşterea încrederii în sine.<br />

In programele de kinetoterapie abilităţile sociale, emoţionale, cognitive <strong>şi</strong> comunicarea sunt<br />

“exersate” <strong>la</strong> fel ca <strong>şi</strong> aptitudinile motrice.<br />

Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând<br />

<strong>copil</strong>ul nu doar din punct de vedere motric, ci <strong>şi</strong> emoţional <strong>şi</strong> social.<br />

Copiii cu autism <strong>şi</strong> sindrom Asperger pot avea deficienţe în ceea ce priveşte: forţa muscu<strong>la</strong>ră,<br />

coordonarea, echilibrul, insu<strong>şi</strong>rea deprinderilor motrice de bază <strong>şi</strong> utilitare, funcţiile senzorio-

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!