Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

principiu si pe factorul practic in care autismul este in fapt o afectiune diagnosticata doar pe baza
observatiilor de comportament fara o alta cauza biologica (ABA aboredază autismul ca o tulburare a
procesului de învăţare, neglijand cauzele neuro-bio-chimice ale autismului). Din acest punct de
vedere comportamentele autiste se impart in doua mari categorii : comportamente in exces
(autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism, istericale, comportamente obsesive sau asa
numitele stereotipii ) si comportamente deficitare ( limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca,
abilitati academice si abstractizari, abilitati de autoajutor si autoservire).
Scopul terapiei este de a descreste comportamentele excesive si de a creste si modela
comportamentele deficitare .
Terapia ABA are doua sectiuni si trei etape : sectiunile se refera la metodele de invatare si ele sunt o
sectiune care inseamna programe curente in care copilul este invatat pur si simplu niste lucruri (in
cea mai mare parte aproape mecanic ) si sectiunea de generalizare in care aceste lucruri invatate se
transpun in viata de zi cu zi si care devin parte a sistemului sau de valori.
Etapele se refera la modul cum se pune in practica terapia si sunt urmatoarele:
1. Etapa de pretratament care presupune o schimbare a comportamentului vis a vis de copil a
familiei si mediului inconjurator si care nu reprezinta in fapt decat o ajustare comportamentala a
copilului si preluare controlului asupra comportamentelor acestuia - in general etapa aceasta este
facuta de parinti in mediul familiar si se refera exclusiv la motivarea copilului sa isi dezvolte
anumite abilitati si comportamente si descurajarea acestuia de a mentine anumite comportamente
negative
2. Etapa de terapie in sine care are o multitudine de programe, care inseamna in fapt invatarea
copilului o multitudine de cunostinte si dezvoltarea tuturor "comportamentelor lui deficitare"
precum si trecerea acestora in generalizare astfel incat copilul sa poata folosi la modul concret si
corect ceea ce invata in programele curente.
3. Ultima etapa o reprezinta socializarea si incercarea de integrare in comunitate si in scoala a
copilului ; in general aceasta etapa apare dupa o anumita perioada de terapie (6 luni -2 ani) ,
perioada in care copilul a capatat destule abilitati de viata, sociale si de limbaj astfel incat in
momentul in care este integrat intr-o gradinita sa aiba cat mai putine frustrari legate de
imposibilitatea lui de a se alinia cu ceilalti copii. În acesta etapa copilul se duce la scoala/gradinita
cateva ore pe zi insotit de un "shadow" (umbra, un tutore special pregatit pentru asta activitate) care
il ajuta sa se integreze in comunitate iar in paralel acasa se continua atat programele curente din
terapie cat si generalizarea cunostintelor.
Dezavantajul acestiei terapii este costul mare al ei, un cost pe care nu si-l permit multe familii din
Romania.
Limita terapiei ABA
Prin terapia ABA copilul este invatat cum sa faca anumite lucruri. ABA nu il poate invata de ce
trebuie sa aiba acel comportament. La sfarsitul terapiei ABA, copilul este invatat sa recunosaca
sentimentele, dar nu poate fi invatat sa le traiasca si sa le exprime. De ex un copil va invata ce
inseamna rusinea, va invata cand trebuie sa-i fie rusine, doar ca el nu va fii capabil sa aiba un
comportament adecvat intr-o situatie penibila, el va stii ca e rusine ca a facut acel lucru, dar nu va
rosii spontan niciodata.
Consilierea familiei este foarte importanta caci ajuta parintii sa iasa din starea de disperare de dupa
aflarea diagnosticului. Ii ajuta sa inteleaga ce este autismul si cum si sa-si ia punctul de sprijin in ei
insusi.