Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

� Nedezvolatrea limbajului (nu spune nici un cuvant la 16 luni, nu combina 2 cuvinte la 2 ani;
nu raspunde cand este strigat pe nume; pierde limbajul sau abilitatile sociale)
� Pare sa nu stie cum sa se joace cu jucariile (saracia si stereotipia jocului)
� Anomalii de comunicare non-verbala ( nu zambeste, uneori parca ar fi surd)
� Apatia si indiferenta obisnuite contrasteaza cu fascinatia pentru lumini, muzica.
Spectrul Autismului
Există copii cu diagnosticul de autism infantil, care prezintă toate simptomele bolii şi copii
care prezintă doar o parte dintre simptome, elemente autiste sau tulburare de spectru autist.
La capatul superior al spectrului este un copil care poate parea aproape normal si poate avea
doar putine trasaturi autiste. Ar putea, de exemplu, sa fie un copil linistit în gradinita-clasa,
cu putini prieteni sau fara nici unul si cu câteva obiceiuri ciudate, cu o întarziere în
achiziţionarea limbajului, cu rigiditate în gandire. Ar putea sa nici nu fie diagnosticat ca
autist decât mult mai tarziu în viata. La capatul inferior al spectrului, copilul cu autism sever
este putin functional si prezinta toate simptomele si criteriile de diagnosticare ale bolii
autiste.
Sindromul Asperger este similar cu autismul din partea superioara a spectrului, în ceea ce
priveste modul în care afecteaza manierele copilului si caracteristicile lui sociale. O
diferenta între Sdr. Asperger si autism este aceea ca copiii mici cu Sdr. Asperger cunosc
adesea o dezvoltare normala a limbajului, desi ritmul si accentul sunt neregulate. Spre
deosebire de autism, Sdr. Asperger nu întârzie alte aspecte ale dezvoltarii; un copil are de
obicei o independenta si un interes privind lumea înconjuratoare potrivite cu vârsta. Cu toate
acestea, asemanator autismului, copiii cu Sdr. Asperger au interactiuni sociale, expresii ale
fetei si gesturi anormale. Sdr. Asperger afecteaza barbatii de 9 ori mai mult decât femeile.
Etiologie. La ora actuala nu exista un consens in etiologia autismului, Sunt implicati factori
multiplii, genetici, imunologici, multiple vaccinari.
Familia copilului autist
Copilul autist are doua perechi de parinti. Una pana in momentul aflarii diagnosticului (familie
normala) si alta dupa aflarea diagnosticului.
Dupa ce parintii primesc diagnosticul si afla ca autismul nu are tratament, intra intr-o stare de soc
similara cu starea din tulburarea de stres post-traumatica (TSPT).
Ca sa iasa din aceasta stare parintele are nevoie de un punct de sprijin solid.
Il gaseste intr-o terapie, intr-un specialist sau se echilibreaza si il gaseste in el insusi.
Copilul parintelui aflat in TSPT are progrese in recuperare foarte mici, deoarece isi inconjoara
copilul doar cu disperare si nu poate intelege nevoile acestuia. El nu ofera un feed-back corect
echipei terapeutice a copilului (doar feed-back-ul “nu merge nici o terapie”).
Parintele care se echilibreaza si isi ia punctul de sprijin in el, intelege comportamentul si nevoile
afective ale copilului si ofera toate informatiile corecte despre copil echipei terapeutice. Părintele
care se echilibrează este capabil să-şi facă un plan, să-şi stabilească obiectivele şi să aleagă terapiile
prin care le va obţine. Acest copil are cea mai buna evolutie.
Cel mai important membru al echipei terapeutice este părintele copilului autist. Părintele stabileşte
ce terapii va face copilul lui, el este cel care formează echipa terapeutică.