Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

vedere o reţea de profil care să permită ameliorarea consultaţiei genetice, a cercetării
oncologice, analizele de acest gen fiind legalizate pentru spitalele universtare şi centrele
medicale din provincie (D. SALAS, Valencia), a fost abordat în profunzime. S-au expus
procedura de amprentă a ţesuturilor conservate ca metodă de control a calităţii (Ondina
POPESCU, Bari), a păstrării la gheaţă + formalină a prelevatelor şi eşantioanelor normale şi
patologice (D. JOHNSTONE, Mancester), posibilitatea de transfer la animal a acestora (C.
CARDA, Valencia) şi alte aspecte din cercetarea contemporană (Monica NISTER,
Stockholm; A. CARBONE, Milano; A. CAVUSOGLU, Izmir ş.a.).
Roadele concepţiei moderne potrivit căreia cancerul îşi are originea în dispoziţia
specifică genelor din ADN a deschis câmpul de cercetare ale mecanismelor moleculare prin
decriptarea secvenţelor structurale ale acestora şi sintetizarea de produse de blocaj al
diviziunii celulare. Primul exemplu reuşit este produsul “qleevec” antagonist al ATP,
temperând asupra terozinkenazei ce favorizează oncogeneza limfocitelor, medicament
verificat în jugularea leucemiei mieloide cronice dar şi în alte tumori cu acelaşi mecanism:
gastrointestinale stromale, desmofibrosarcom etc. (M. PIEROTTI, Milano).
Tot graţie analizei structurale genetice s-a identificat o mare diversitate de aspecte,
tipuri şi subtipuri ale aceleaşi tumori cu secvenţe oncogenetice şi conotaţii terapeutice diferite,
ca în limfomul nonhodgkinian B (H.K. MULLER-HERMELINK, Wuerzburg) şi cancerul
ovarian (Ioana BERINDAN-NEAGOE, Cluj Napoca) şi a fost studiat rolul genelor BLG
3/SAP 103 în dezvoltarea corticală şi implicarea acestora în suferinţele epileptiforme (Qu
MINGQI, Stockholm).
Diagnosticul oncologic profită mult de probele genetice prin identificarea mai precisă a
ganglionului santinelă în cancerul mamar (I.VEZS, Bruxelles), a cancerului ereditar
colorectal (W. DINIJENS, Rotterdam), permiţând şi o nouă clasificare a feacromocitomului şi
a localizării acestuia pe alte organe.
Gena HEER2, marea incriminată în cancerul de sân poate fi acum depistată prin
hibridarea cromogenetică “in situ”(G. RASKIN, Kazan; A. GLOGHINI, Milano), reacţia
FISH constituind altă modalitate de detectare a anomaliilor cromosomatice (A.
KARSELADZE, Moscova), iar inteligenţa artificială putând fi de asemenea antrenată în
studiul tendinţei evolutive a cancerului osos (J. SOPTA, Belgrad, în timp ce în toate
laboratorele microscopia virtuală devine tot mai preferată (M Den BAKKER, Rotterdam).
În condiţiile unei atât de prodigioase realizări şi în perspectiva noului orizont deschis
geneticii structurale, evident că cea mai importantă cale de valorificare a acestora este
aplicarea lor eficientă în scopul reducerii mortalităţii, morbidităţii şi creşterii duratei de
supravieţuire în cancer, important obiectiv al sănătăţii publice. Atingerea acestuia poate fi
uşurată prin antrenarea pacienţilor şi a aparţinătorilor acestora graţie unei educaţii bine
asimilate (“comprehensive education”) pe care toate unităţile din OECI ar trebui să le aibă în
vizor în mod permanent, fapt verificat de fostul preşedinte al acestei organizaţii, U.
RINGBORG (Stockholm).
Amprenta finală a conferinţei asupra participanţilor s-a dovedit optimistă, atât în
strângerea rândurilor sub raport organizatoric, inclusiv în materie de comunicare scrisă
(Arhivele Vierchow), cât şi colaborarea operativă pe întregul continent spre profitul intregii
populaţii europene.
VITRINA CĂRŢII MEDICALE
MIHAELA LEŞE : DREANAJUL ABDOMINAL
dr. Felix MARIAN
Volumul apărut în Cluj, lansat în primăvara acestui an , are ca autoare pe dr.