Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

(visul) este dovada existenţei spiritului şi după moarte. Spiritul va face conştiinţa parţială să
funcţioneze în contact cu centrul de viaţă cosmic.
Dacă conştiinţa parţială s-ar putea dirija de către ştiinţă, aceasta ar fi de mare ajutor
medicinei practice. În conştiinţa parţială sunt prezentate posibilităţile legilor, pentru care şi
structurile organismului iau conştiinţă ceva din ea.
O problemă neelucidată: oare conştiinţa parţială este parte a corpului, sau aparţine de
altă unitate? În concepţia mea conştiinţa parţială (visul) nu aparţine sferei corpului. Visul este
parte a spiritului a cărui exprimare de către memoria vegetativă va face limba, dar limba nu
are cuvinte speciale în privinţa transcedentală a spiritului. Visul are atâta legătură cu corpul,
că despre fenomen va da seama conştiinţa deplină cu cuvintele limbii, cu părţi strânse din
memorie. Visul conform logici pământeşti este iraţional, dar aceasta poate să fie din cauza că
limba este incapabilă pentru exprimara fenomenului, că nu are cuvintele şi expresiile
necesare.
Aşadar: visul nu aparţine de lumea reală. Visul este dovada cea mai importantă că după
trecerea vieţii pământeşti mai urmează ceva. Visul are şi sarcina reală: presează EP în
centrele energetice, aceasta este funcţia pământească. Ţelul transcedental este că face posibilă
lumea spirituală aici pe pământ. Artiştii, pictorii poeţii, marii compozitori produc lumea
spirituală aproape în stare vigilentă. Şi marii mistici au trăit parcă în lumea visului, numai
aşa au putu realiza aceea strânsă legătură cu divinitatea, spre care ei s-au străduit.
Creierul omenesc are posibilitatea să preia ceva din vis, dar aceasta pentru logica
pământească constitue o enigmă.
Visul se produce pe linia: corp – suflet – spirit, dar sufletul elaborează expresia lui după
legile spiritului, pe care memoria corpului nu le înţelege temeinic, şi mai ales interpretarea nu
aduce practic mult.
Spiritul în viaţa practică se exprimă cu folosirea EP a gândurilor. Gândul este prezent şi
în timpul somnului, dar acesta este gândul-viaţă. În vis mişcarea oculară probabil este
suficientă pentru încărcarea centrelor energetice, de care viaţa are nevoie.
Corpul este o “punte” sau un “cort” programat pentru viaţa pământească, pentru care
spiritul şi sufletul traversează. “Puntea” şi “cortul” este tranzitoriu, iar sufletul şi spiritul
este veşnic.
Pe baza celor spuse anterioar, se poate afirma că visul nu este fenomen pământesc.
Ştiinţa nu îl cunoaşte temeinic pe om. Şi mai ales conexiunile corp – suflet – spirit.
Ştiinţa despre corp ştie mai mult, dar şi acolo sunt multe funcţii necunoscute, mai ales
funcţiile -funcţiilor.
Instrumentul spiritului este EP şi gândul.
Orice imagine formată în creier, sufletul o ia la cunoştinţă. La fel în conştiinţa deplină,
cât şi în cazul visului. Nici în cazul conştiinţei depline nu ştim unde se produce – şi cum –
imaginea din impresiile primite din vedere. Dar undeva în creier se formează o imagine
despre lume. Ceea ce sufletul ia la cunoştinţă. Imaginea se produce şi în vis, precum în
conştiinţa deplină, dar toţi recunosc că imaginile din vis sunt totuşi altele. Şi în vis vedem
lumea, dar nu conform regulilor reale. Această imagine a fost produsă de către spirit şi
sufletul o va lua la cunoştinţă. Funcţia spirit-suflet va exista şi după moarte.
Rezumat:
Fenomenele vieţii şi a visului depăşesc posibilitatăţile de interpretare strict practice. La
fel visul cât şi viaţa, deja se pot socoti parţial fenomene transcendente.
Visul apare în cadrul vieţii şi practic deserveşte şi viaţa prin faptul că încarcă magaziile
de EP ale centrelor energetice. În vis se manifestă mecanismul spiritului, visul ca fenomen
există pe nivel spiritual, şi se conectează şi cu existenţa. Astfel spiritul şi fiinţa deja sunt
conectate.
Viaţa şi visul sunt părţile automatismului biologic. Automatismul biologic este în
contact cu automatismul universulu. Trebuie să aibă şi viaţa un centru universal (cosmic),
care trebuie să funcţioneze pe criterii energetice.