Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

„nu exista nici un alt fenomen din întreaga biologie care să aibă o funcţie aşa de obscură”.
Conform lui David Servan Schreiber „mişcările oculare ar facilita accesul rapid la toate
canalele de asociere, ... ajuta sistemul natural de vindecare. La toate acestea contribuie şi
afectivitatea. La „toate canalele de asociere” ne putem gandi la fluxul EP, cu care şi
afectivitatea este în contact. La autovindecarea despre care vorbeşte David Servan Schreiber,
eu mă gândesc la funcţia centrului energetic Venus, despre care am scris de mai multe ori.
La interpretarea visului trebuie luaţi în considerare factorii sprituali. Persoanele care
au devenit specialişti în ştiinţele spirituale, posibilităţile au provenit din vis. Visul aparţine
fiinţei. Viaţa din acest caz nu va exprima ceva prin spirit, folosindu-se de corpul omenesc.
Dacă visul aparţine fiinţei, aceasta este dovada continuităţii fiinţei şi în sfera transcedentală.
În vis exprimarea nu se produce prin cuvinte ci prin comportament, ceea ce este caracteristic
pentru fiinţa. Fiinţa în vis exprimă că „sunt” (ceea ce în Delphoi a fost scris pe peretele
templului). Afirmaţia că „sunt” aici se exprimă în mod absolut. În vis ia parte omul întreg.
Bolnavul, şi cel paralizat este capabil de mişcare. Ia parte omul intreg, iar nu omul deplin, de
care aparţine şi conştiinţa deplină prin care se poate încadra în realitatea pământească. Deci
prin vis suntem în conexiune cu fiinţa, care o încarcă cu EP serul sangvin, ce este energia
vieţii. Viaţa este traumatismul de toate zilele. Aceasta trebuie să fie prelucrată de mişcările
oculare. Cu ocazia mişcărilor oculare fiinţa declanşează prin EP centru energetic Venus, care
este responsabil de protejarea permanentă a corpului.
Mişcările oculare din timpul somnului sunt echivalentul “tragerii cesului”. Aceste
mişcări activează pe 24 – 48 ore energiile vieţii, fluxul EP, şi funcţiile de declanşare ale vieţii.
Viaţa nu se poate prelungii cam peste 100 ani, fiindcă între timp însuşi materia corpului s-a
degenerat, şi va fi incapabilă la declanşarea vieţii. Spiritul ca mijloc al sufletului poate ajuta la
remedierea funcţională în diferite tulburări corporale. Tulburări funcţionale se pot ivi şi în
boli organice. Contribuţia spiritului în cazul corpului nu se poate reda în cuvintele limbii.
Limba nu are cuvinte pentru diferitele procese vegetative.
În timpul visului nu este acumulare de EP, numai folosire de EP din cel deja acumulat,
şi care se găseşte în fluxul energetic. Ce se întâmplă în organism în timpul visului când
observăm mişcările oculare? Se întâplă ceva la nivel energetic, care este probavil încărcarea
centrelor energetice cu EP.
Ceea ce aparţine existenţei omului, deci somnul, visul, EP, toate acestea ar trebui să stea
în atenţia Creatorului. Aceste fenomene, din nou, ne obligă de a ne reîntoarece la posibilitatea
automatismelor (în cadrul corpului de automat biologic.
În acest caz trebuie să fie şi un centru de viaţă universal, care va funcţiona predominant
în timpul somnului şi visului. Acest centru, la schimbările energetice ale universului (de
exemplu: schimbările meteorologice) poate produce tulburări, ce se exprimă în schimbarea
stării generale. Centrul transcedental de vaiţă, ţine legătura cu automatul biologic întreg, dar
în acelaşi timp are posibilitatea conexiunii spirituale.
În timpul somnului se petrec mai multe funcţii:
� acumularea EP
� visul, în care se presează rezervele de EP în centrele energetice;
� visul, în care imaginea conştiinţei parţiale, care este un fenomen spiritual;
� în conştiinţa parţială (în vis) este posibilă şi conexiunea transcedentală, unde omul se
poate conecta cu universul şi divinitatea. Ultima funcţiune conştiinţa deplină le poate
desăvârşi prin contemplaţie. Meditaţia deja poate însemna o reinstalare în conştiinţa
parţială, când sunt posibile legături spirituale la cel mai înalt nivel.
Conştiinţa parţială dintr-un punct de vedere este superioară conştiinţei depline, fiind că
se poate conecta cu centre transcedentale, care sunt tot automatisme, şi în general omul nu ia
cunoştinţă de toate acestea. “Voi nu sunteţi ai voştrii”(1 Corinteni 6,9) a scris Pavel, şi acesta
este adevărul.
Comportarea şi atitudinea mea eu o hotărăsc, dar despre conexiunile transcedentale ale
vieţii mele nu dispun. Tot de la Pavel “Nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine” (Romani