Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

�Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate: neprezentarea cu copilul la vaccinări, întârzierea în
acordarea ajutorului medical necesar în caz de îmbolnăviri sau accidente etc.
�Lipsa regulilor impuse în casă, a rutinei: aceasta conduce la accidente la orice vârstă,
incluzând atât cele casnice, cât şi cele de pe stradă.
�Lipsa stabilităţii emoţionale: aceasta afecteaza capacitatea copiilor de a avea relaţii
apropiate, deoarece ei nu au experienţa unei relaţii reciproce normale. Capacităţile,
comportamentul lor social şi viaţa afectivă îi determină să lege prietenii necorespunzătoare,
deoarece sunt inadaptaţi, putând duce uneori chiar la o depresie accentuată. Alte tulburări
emoţionale, cum ar fi anxietatea şi frica, nu sunt neobişnuite. Gradul de ataşament la copiii
mai mici se masoară după modul în care ei reacţionează la separarea şi reântâlnirea cu
parinţii, care adesea este anormală.
�Lipsa unei stimulări cognitive, a încurajărilor, a jocurilor constructive. Aceasta va conduce
la o reducere a vocabularului, o micşorare a atenţiei şi concentrării, QI inferior şi realizări
puţine, diminuarea competiţiei şi iniţiativei (Goodman, 1997).
Parinţii prea ocupaţi şi prea obosiţi, serviciul solicitant, care uneori îi obligă să-şi continue
munca şi acasă, au făcut să considere televizorul drept baby-sitterul cel mai economic şi cel
mai la îndemână, care-i scuteşte de meseria de părinţi, le aduce linişte şi-i scapă de multe
responsabilităţi.
Problema este cât de mult petrece copilul în faţa televizorului şi ce efect are acest obicei
asupra vieţii lui. Studiile au arătat că, în timp ce spaţiul rezervat acestei activităţi este în
continuă creştere, cel dedicat implicării în activităţi intelectuale ca rezolvarea temelor pentru
acasă, studiului şi interacţiunii sociale este în scădere. Deşi multe din programe pot avea rol
educaţional, totuşi, copiii, se uită prea mult la televizor. Deseori aceştia se joacă, mănâncă, îşi
fac temele şi vorbesc în timp ce se uită la diferite programe tv.
Televizorul a devenit în ultimii ani, alături de calculator şi jocurile video, prietenul zilnic
al copiilor, aceştia petrecând, în medie, aproximativ 20 de ore pe săptămână urmărind diverse
emisiuni, mai mult decât pentru orice altă activitate în afara somnului. Privitul la TV începe
mai devreme decât orice altă modalitate de informare, de obicei în jurul vârstei de 2 ani şi
treptat ajunge să se afle în topul activităţilor afterschool preferate de copiii între 6 şi 17 ani.
Dacă ar fi să realizăm o ierarhie, televiziunea ar reprezenta, alături de famile, şcoala şi religie
una din forţele principale ce conturează speranţele, credinţele, temerile, gusturile şi ambiţiile
copilului.
Este important ca parinţii să controleze eficient timpul în care copiii lor vizionează
emisiunile care le sunt dedicate, pentru a fi siguri că dezvoltarea lor fizică şi psihică nu va fi
influenţată în mod negativ.