Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent
Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent
Inventariind o serie de riscuri la care este supus copilul neglijat în copilăria mică, am putea aprecia că acesta este supus următoarelor tulburări: - dureri de stomac, de cap, ulcer, diaree, enurezis ; - tulburări de somn : insomnii, coşmare, somnambulism ; - întârzieri în dezvoltare sau regresie : performanţe şcolare slabe, capacitate scăzută de adaptare la situaţii noi, slaba apreciere de sine, dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi sau cu sine ; - sentimente de frică, furie, depresie, ruşine, neâncredere, vinovăţie, neajutorare ; - probleme de comportament : fuga de acasă, limbaj şi comportament agresiv ; - învaţă că violenţa este un mod legitim de rezolvare a conflictelor sau de control asupra unei situaţii. Una dintre formele neglijării copiilor, destul de des întâlnită azi, este abandonul prin lipsă, părinţii fiind plecaţi să lucreze în străinătate. Copiii singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor lor la muncă în străinătate suferă o serie de schimbări în viaţa de zi cu zi care în multe cazuri le afectează grav dezvoltarea fizică şi psihică şi uneori le pun viaţa în pericol. fi: Copiii singuri acasă sunt expuşi, pe fondul privării afective, la o serie de riscuri cum ar � neglijare fizică şi emoţională: depresie, anxietate, marginalizare în grupul de prieteni şi colegi, autoizolare; � supraîncărcare cu roluri: lipsa abilităţilor de a face faţă responsabilităţilor de adult: gătit, menaj, spălatul hainelor, plata facturilor lunare, îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici; � deteriorarea conduitei şcolare: scăderea performanţelor şcolare, absenteism, risc de abandon şcolar, conflicte cu profesorii şi colegii; � risc de a dezvolta comportamente (pre)delincvente: intră în anturaje cu influenţe negative, comportament agresiv, abuz de substanţe, alcool; � grad ridicat de vulnerabilitate: la abuz fizic, emoţional şi sexual, la exploatare prin muncă, la exploatare sexuală şi la trafic de copii. Neglijarea copiilor de către părinţi este considerată azi o formă de abuz. Aceasta se referă la absenţa unei îngrijiri corespunzatoare, mai exact a faptelor (acţiunilor) anormale. Efectele neglijenţei la copii pot fi la fel de devastatoare ca şi efectele abuzului, dacă nu chiar mai severe. Pot fi implicate mai multe forme ale îngrijirii: �Lipsa ingrijirii fizice: aceasta include subnutriţia şi câteodata retardul psiho-somatic, infecţiile repetate etc.
�Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate: neprezentarea cu copilul la vaccinări, întârzierea în acordarea ajutorului medical necesar în caz de îmbolnăviri sau accidente etc. �Lipsa regulilor impuse în casă, a rutinei: aceasta conduce la accidente la orice vârstă, incluzând atât cele casnice, cât şi cele de pe stradă. �Lipsa stabilităţii emoţionale: aceasta afecteaza capacitatea copiilor de a avea relaţii apropiate, deoarece ei nu au experienţa unei relaţii reciproce normale. Capacităţile, comportamentul lor social şi viaţa afectivă îi determină să lege prietenii necorespunzătoare, deoarece sunt inadaptaţi, putând duce uneori chiar la o depresie accentuată. Alte tulburări emoţionale, cum ar fi anxietatea şi frica, nu sunt neobişnuite. Gradul de ataşament la copiii mai mici se masoară după modul în care ei reacţionează la separarea şi reântâlnirea cu parinţii, care adesea este anormală. �Lipsa unei stimulări cognitive, a încurajărilor, a jocurilor constructive. Aceasta va conduce la o reducere a vocabularului, o micşorare a atenţiei şi concentrării, QI inferior şi realizări puţine, diminuarea competiţiei şi iniţiativei (Goodman, 1997). Parinţii prea ocupaţi şi prea obosiţi, serviciul solicitant, care uneori îi obligă să-şi continue munca şi acasă, au făcut să considere televizorul drept baby-sitterul cel mai economic şi cel mai la îndemână, care-i scuteşte de meseria de părinţi, le aduce linişte şi-i scapă de multe responsabilităţi. Problema este cât de mult petrece copilul în faţa televizorului şi ce efect are acest obicei asupra vieţii lui. Studiile au arătat că, în timp ce spaţiul rezervat acestei activităţi este în continuă creştere, cel dedicat implicării în activităţi intelectuale ca rezolvarea temelor pentru acasă, studiului şi interacţiunii sociale este în scădere. Deşi multe din programe pot avea rol educaţional, totuşi, copiii, se uită prea mult la televizor. Deseori aceştia se joacă, mănâncă, îşi fac temele şi vorbesc în timp ce se uită la diferite programe tv. Televizorul a devenit în ultimii ani, alături de calculator şi jocurile video, prietenul zilnic al copiilor, aceştia petrecând, în medie, aproximativ 20 de ore pe săptămână urmărind diverse emisiuni, mai mult decât pentru orice altă activitate în afara somnului. Privitul la TV începe mai devreme decât orice altă modalitate de informare, de obicei în jurul vârstei de 2 ani şi treptat ajunge să se afle în topul activităţilor afterschool preferate de copiii între 6 şi 17 ani. Dacă ar fi să realizăm o ierarhie, televiziunea ar reprezenta, alături de famile, şcoala şi religie una din forţele principale ce conturează speranţele, credinţele, temerile, gusturile şi ambiţiile copilului. Este important ca parinţii să controleze eficient timpul în care copiii lor vizionează emisiunile care le sunt dedicate, pentru a fi siguri că dezvoltarea lor fizică şi psihică nu va fi influenţată în mod negativ.
- Page 1 and 2: RĂSFOIND REVISTE MEDICALE REVISTA
- Page 3 and 4: Din cuprinsul revistei se mai remar
- Page 5 and 6: Figura nr.2 Acest raport studiază
- Page 7 and 8: alimentare şi a prevalenţei obezi
- Page 9 and 10: fericirea a început sa fie condiţ
- Page 11 and 12: In care din acestea poate exista fe
- Page 13 and 14: sensibilitatea, emoţia şi memoria
- Page 15 and 16: ALTERNATIVE LA RECONSTRUCTIA CHIRUR
- Page 17: Lector univ. dr. Monica Maier Probl
- Page 21 and 22: Medicina si Biologie Bucuresti 16-1
- Page 23 and 24: mai mare de 30 minute trebuie sa pr
- Page 25 and 26: epede în special ca în prezentăr
- Page 27 and 28: episod a tuturor informaţiilor ref
- Page 29 and 30: şi Universul pe om îl cuprinde î
- Page 31 and 32: 14,7). “Tatăl vostru ştie de ce
- Page 33 and 34: Important de reţinut: Energia spir
- Page 35 and 36: Mihaela Leşe, medic primar chirurg
- Page 37 and 38: � Nedezvolatrea limbajului (nu sp
- Page 39 and 40: comportamentala aplicata), in urma
- Page 41 and 42: principiu si pe factorul practic in
- Page 43 and 44: motrice, motricitatea fina si capac
- Page 45 and 46: activităţi de sensibilizare şi i
- Page 47 and 48: Preşedinte Asociatie AUTISISM BAIA
- Page 49: viitoarele studii epidemiologice se
Inventariind o serie de riscuri <strong>la</strong> care este supus <strong>copil</strong>ul neglijat în <strong>copil</strong>ăria mică, am<br />
putea aprecia că acesta este supus următoarelor tulburări:<br />
- dureri de stomac, de cap, ulcer, diaree, enurezis ;<br />
- tulburări de somn : insomnii, coşmare, somnambulism ;<br />
- întârzieri în dezvoltare sau regresie : performanţe şco<strong>la</strong>re s<strong>la</strong>be, capacitate scăzută de<br />
adaptare <strong>la</strong> situaţii noi, s<strong>la</strong>ba apreciere de sine, dificultăţi în re<strong>la</strong>ţionarea cu cei<strong>la</strong>lţi sau cu<br />
sine ;<br />
- sentimente de frică, furie, depresie, ru<strong>şi</strong>ne, neâncredere, vinovăţie, neajutorare ;<br />
- probleme de comportament : fuga de acasă, limbaj <strong>şi</strong> comportament agresiv ;<br />
- învaţă că violenţa este un mod legitim de rezolvare a conflictelor sau de control asupra unei<br />
situaţii.<br />
Una dintre formele neglijării copiilor, destul de des întâlnită azi, este abandonul prin<br />
lipsă, părinţii fiind plecaţi să lucreze în străinătate. Copiii singuri acasă ca urmare a<br />
plecării părinţilor lor <strong>la</strong> muncă în străinătate suferă o serie de schimbări în viaţa de zi cu<br />
zi care în multe cazuri le afectează grav dezvoltarea fizică <strong>şi</strong> psihică <strong>şi</strong> uneori le pun viaţa<br />
în pericol.<br />
fi:<br />
Copiii singuri acasă sunt expu<strong>şi</strong>, pe fondul privării afective, <strong>la</strong> o serie de riscuri cum ar<br />
� neglijare fizică <strong>şi</strong> emoţională: depresie, anxietate, marginalizare în grupul de prieteni<br />
<strong>şi</strong> colegi, autoizo<strong>la</strong>re;<br />
� supraîncărcare cu roluri: lipsa abilităţilor de a face faţă responsabilităţilor de adult:<br />
gătit, menaj, spă<strong>la</strong>tul hainelor, p<strong>la</strong>ta facturilor lunare, îngrijirea <strong>şi</strong> creşterea fraţilor<br />
mai mici;<br />
� deteriorarea conduitei şco<strong>la</strong>re: scăderea performanţelor şco<strong>la</strong>re, absenteism, risc de<br />
abandon şco<strong>la</strong>r, conflicte cu profesorii <strong>şi</strong> colegii;<br />
� risc de a dezvolta comportamente (pre)delincvente: intră în anturaje cu influenţe<br />
negative, comportament agresiv, abuz de substanţe, alcool;<br />
� grad ridicat de vulnerabilitate: <strong>la</strong> abuz fizic, emoţional <strong>şi</strong> sexual, <strong>la</strong> exploatare prin<br />
muncă, <strong>la</strong> exploatare sexuală <strong>şi</strong> <strong>la</strong> trafic de copii.<br />
Neglijarea copiilor de către părinţi este considerată azi o formă de abuz. Aceasta se referă<br />
<strong>la</strong> absenţa unei îngrijiri corespunzatoare, mai exact a faptelor (acţiunilor) anormale. Efectele<br />
neglijenţei <strong>la</strong> copii pot fi <strong>la</strong> fel de devastatoare ca <strong>şi</strong> efectele abuzului, dacă nu chiar mai<br />
severe. Pot fi implicate mai multe forme ale îngrijirii:<br />
�Lipsa ingrijirii fizice: aceasta include subnutriţia <strong>şi</strong> câteodata retardul psiho-somatic,<br />
infecţiile repetate etc.
Change language